Tuesday 27 December 2016

Despre rolul comunicării în relațiile de prietenie

Omul nu este făcut să-și petreacă viața ascuns într-un loc întunecat, fără a fi înconjurat de semeni. Pentru a se simți în largul său, omul are nevoie de relații cu alți oameni, iar pentru aceasta, are nevoie de cunoștințe în arta comunicării. Ca orice artă, aceasta nu apare la o vârstă anume, nu este înscrisă în gene și nu poate fi procurată de undeva. Arta conversației se învață pe parcurs, prin exercițiu, ca într-un moment al vieții să permită individului să-și consolideze legături de lungă durată - de exemplu, cele de prietenie.

În primul rând, comunicarea este o verigă importantă în construirea unei relații deoarece datorită acesteia doi oameni pot afla multe lucruri unul despre celălalt: ce culoare le place, când s-au născut, de unde provin, ce vârstă au, la ce visează și multe altele.
În al doilea rând, comunicarea permite realizarea unui schimb de idei într-o formă aprofundată, idei ce nu sunt neapărat identice, dar prezintă mai multe puncte de vedere asupra aceleiași situații. Astfel, omul este pus în fața propriei rațiuni, comunicarea reprezentând uleiul pentru rotițele care pun mintea în mișcare.
În concluzie, comunicarea este un element important în crearea unei legături: pe de oparte, oferă posibilitatea de a cunoaște un alt om și pe de altă parte, reprezintă unealta ce pune în funcțiune creierul uman, făcându-l să proceseze informații care nu-i sunt cunoscute.

Despre rolul prietenilor în luarea unor decizii

Omul este o creatură sociabilă care nu poate duce un trai decent fără comunicare. Deoarece toți suntem diferiți, tindem să ne înconjurăm cu oameni ce poate nu gândesc la fel, dar au aceleași gusturi în materie de modă, muzică, mâncare, literatură. Orice individ ajunge la un moment sau altul într-o situație în care este necesară luarea unei decizii, un proces care este deseori dificil. În acest moment intervine susținerea oamenilor apropiați, familiei, prietenilor.

În primul rând, un prieten poate oferi un sfat în cea ce privește o decizie. Cel mai important, poate oferi o altă viziune asupra deciziei, fiind oarecum străin de problema care a creat conflictul. În alte cuvinte, poate oferi o viziune obiectivă aspura întâmplării, o viziune ce poate ajuta la luarea unei decizii corecte.
În al doilea rând, un prieten este un stâlp de susținere, astfel încât luarea unei decizii, oricât de corectă sau incorectă ar fi, oferă individului o siguranță; siguranța că în urma luării acesteia, a decizie, el nu va fi decăzut în ochii unui prieten, iar atitudinea acestuia va rămâne aceeași, neschimbată.
În concluzie, prietenul la nevoie se cunoaște. Pe de o parte, acesta poate oferi o viziune proaspătă asupra situației și pe de altă parte, va fi solidar indiferent de rezultatul deciziei luate.

Despre rolul dezbaterilor publice în adoptarea unor legi

Deși deseori auzim fraza ”legile sunt făcute pentru a fi încălcate”, rolul acestora într-o societate modernă este de netăgăduit; datorită legilor și a aplicabilității acestora, omenirea nu este aruncată în haos. Dezbaterea legilor, indiferent de natura lor, în public, este o metodă de a afla cum gândește omul ce face parte din respectiva societate.

În primul rând, o dezbatere publică prevede formarea a cel puțin două opinii, mai exact, părerile de pro și contra. În cadrul unei discuții publice despre lege, orice individ ce face parte din comunitate își poate exprima părerea proprie, dreptul la opinie reprezentând un avantaj al democrației.
În al doilea rând, datorită aducerii în public a unei probleme pentru care se adoptă o lege, se poate  determina dacă oamenii ce fac parte din acea comunitate sunt de acord sau nu cu aceasta. Dacă majoritatea sunt contra, este evident că vor fi luate anumite măsuri, se va modifica un paragraf din lege sau  dacă gândim utopic, se va anula acea lege. La fel, dacă majoritatea consideră că legea este foarte bună, aceasta se va adopta mult mai ușor și mai repede.
În concluzie, dezbaterile publice în ceea ce privește adoptarea legilor au cel puțin două avantaje: posibilitatea individului de a se exprima, de a-și manifesta dreptul la opinie și conștientizarea, în urma numărării voturilor pro și contra, ce își dorește o comunitate.

Wednesday 14 December 2016

Despre rolul emisiunilor culturale în societatea actuală

În ziua de azi, emisiunile culturale nu mai sunt la fel de vizionate ca în trebut. Odată cu accesul liber la informație prin intermediul internetului, omul modern preferă să caute doar ceea ce-l interesează, deseori neglijând necesitatea spiritului de a se hrăni cu frumos.

În primul rând, rolul unei emisiuni culturale este de a informa spectatorii din spatele micului ecran asupra unor evenimente, expoziții, spectacole de teatru. Din păcate, tineretul din ziua de azi evită aceste evenimente, fiind interesat mai mult de cluburi, jocuri de noroc și mersul la mall. 
În al doilea rând, emisiunile culturale atrag atenția asupra unor subiecte ce calmează spiritul. O emisiune culturală nu va dezbate subiecte precum situația politică în țară, bârfele despre pseudo vedete sau alte subiecte de senzație. O emisiune culturală atrage atenția asupra unor valori din domeniul teatrului, științei, medicinei, a unor invenții sau reușite, astfel punând spectatorul în poziția de a gândi și de a-și crea o părere despre lucrurile ce se petrec în țară, acele lucruri pe care nu sunt strigate pe la toate colțurile.
În concluzie, emisiunile culturale încă sunt un subiect important pentru individul care vrea să fie informat în domenii precum știința, arta, medicina. Pe de o parte, aceste evenimente au rolul de a informa despre un eveniment cultural, pe de altă parte - de a oferi informații valoroase despre personalități din țară sau străinătate, adevărate personalități și nu indivizi care au ajuns cunoscuți publicului datorită prostiei.

Friday 2 December 2016

Despre rolul videoclipurilor în promovarea unor valori/atitudini

Odată cu trecerea timpului, tehnologia a evoluat cu viteza luminii, astfel încât deținerea unui televizor cu rezoluție mare, a unui telefon inteligent sau a unui calculator performant s-au transformat din mofturi în necesități. Datorită acestor schimbări, promovarea unui produs/valori/atitudini a devenit mult mai ușoară; un filmuleț plasat pe internet are șansa de a fi văzut/cunoscut de mult mai mulți oameni, chiar și din alte orașe sau țări, față de același produs promovat sub forma unui afiș pe un stâlp.

În primul rând, promovarea unor valori sau atitudini prin intermediul unui videoclip are un impact mult mai mare asupra publicului căruia îi este dedicat. Deoarece un mesaj este mult mai bine perceptibil odată ce este plasat într-un context animat, eventual urmat de muzică (care, de altfel, deseori rămâne în mintea celuia care a văzut filmulețul), multe companii decid să adere la această formă de a-și promova ideile.
În al doilea rând, videoclipurile reprezintă o formă compactă de promovare - nu durează mult, sunt ușor de găsit și astfel satisfac sentimentul de comoditate a omului modern, care preferă să vadă un videoclip în loc să răsfoiască o carte  de specialitate.
În concluzie, promovarea unor valori sau atitudini prin intermediul videoclipurilor este mult mai convenabilă decât prin alte metode. Pe de o parte, un filmuleț transmite un mesaj într-o formă interactivă, prin imagini și melodii ce se țin ușor minte și pe de altă parte, același filmuleț reprezintă o formă accesibilă de informare sau promovare, mai ales pentru omul din ziua de azi care mereu nu are timp pentru nimic.

Saturday 5 November 2016

Despre importanța participării adolescenților la evenimentele culturale

Evenimentele culturale au devenit din ce în ce mai puțin interesante pentru generațiile care vin. O prezentare de carte, o expoziție cu tematica evoluției omului, un concert dedicat tradițiilor unei localități nu mai sunt fenomene interesante pentru adolescentul de azi. De aceea, implicarea tinerilor în organizarea și desfășurarea unui astfel de eveniment are o importanță majoră.

În primul rând, implicarea înseamnă și responsabilitate, fie că aceasta este împărțită între mai mulți indivizi sau e pe umerii unui singur adolescent. Astfel, participarea activă la un eveniment cultural, fie că este vorba de organizare, informare, implicare  înseamnă responsabilitate și de ce nu, lucru de echipă.
În al doilea rând, evenimentele culturale sunt o sursă de informație prezentată într-o formă atractivă, extracuriculară. Un adolescent care participă la un eveniment cultural poate învăța multe lucruri legate de un anumit domeniu, iar aceste informații au o șansă mult mai mare de a rămâne în mintea adolescentului decât informațiile învățate forțat la școală.
În concluzie, evenimentele culturale repezintă o sursă de distracție, dar și de învățare pentru tineri. Pe lângă acestea, participarea la organizarea unui fenomen cultural este un exercițiu foarte bun pentru imprimarea sentimentului de responsabilitate.

Saturday 29 October 2016

Despre rolul bibliotecilor publice

O bibliotecă reprezintă o lume plină de praf, file îngălbenite și multă, multă cunoștință. Dacă pe vremuri a avea o bibliotecă era de domeniul fantasticului pentru un om sărac, astăzi aceasta poate fi la-ndemâna oricui și poartă denumirea de bibliotecă publică.

În primul rând, rolul unei biblioteci este de a informa. Chiar dacă astăzi e considerată o metodă învechită, căutarea informației într-un volum masiv, o enciclopedie sau o revistă de specialitate este un proces laborios, dar plăcut - mai ales pentru persoanele în etate. La fel, răsfoirea unei cărți de ficțiune, care are o vârstă venerabilă, este o metodă deseori preferată de către cititorii avizi, adepții cărților fizice.
În al doilea rând, biblioteca publică este un lc minunat de întâlnire pentru persoane care au aceleași interese. O prezentare de carte într-o bibliotecă este mai la locul ei decât într-o cafenea, de exeplu. Într-o bibliotecă publică au loc evenimente culturale și literare, precum semnarea unui volum, recitarea unor poezii, lansarea unui scriitor puțin cunoscut. Astfel, o bibliotecă publică este locul perfect pentru manifestarea unor astfel de evenimente.
În concluzie, rolul bibliotecilor publice este de a oferi informații din diferite domenii, într-o formă fizică și ceva mai laborioasă care, de altfel, e preferată de generațiile mai în vărstă. Pe de altă parte, acestea reprezintă locul (și contextul) perfect pentru întruniri literare și socializare între persoane cu aceleași interese și preferințe în ceea ce privește lumea fascinantă a cărților.

Sunday 23 October 2016

Despre utilitatea telefoanelor mobile pentru omul contemporan

Telefonul mobil a devenit un accesoriu indispensabil omului contemporan. Datorită tehnologiei care a avansat foarte mult în ultimul timp, telefonul mobil s-a transformat dintr-un obiect de comunicare într-o necesitate. Mai nou, majoritatea telefoanelor care sunt produse astăzi sunt inteligente, oferind o groază de posibilități de utilizare.

În primul rând, telefonul mobil este o sursă infinită de informații. Omul contemporan simte nevoia să fie mereu conectat la internet, iar odată ce telefonul mobil a devenit o poartă spre rețeaua virtuală, ”statul pe internet” ocupă o bună parte din timp. Deoarece telefonul e mereu la îndemână, la fel sunt și informațiile: e foarte ușor să intri pe internet, să tastezi câteva cuvinte și să găsești imediat informația căutată.
În al doilea rând, telefonul mobil oferă posibilitatea de a comunica cu alți oameni oricând, oriunde, un lux pe care secolul trecut nu l-a putut experimenta. Astăzi, datorită telefonului mobil (și a internetului), un om poate lejer să-și contacteze o rudă dintr-o altă țară, indiferent dacă e un apel vocal sau un mesaj. Un alt avantaj al acestei invenții este faptul că este foarte ușor să comunici cu mai multe persoane odată, datorită conferințelor virtuale.
În concluzie,  datorită posibilității de a căuta o informație în timp scurt și a de comunica la orice oră cu alte persoane, telefonul mobil a devenit parte din omul contemporan.

Despre rolul internetului în promovarea unei cărți

Generația de azi este numită și generația internetului, deoarece preferă să petreacă mult timp într-o rețea virtuală. O afirmație cât se poate de eronată, deoarece trebuie să recunoaștem faptul că noi toți suntem o generație a internetului, de la mic la mare. Datorită acestui fapt, promovarea unor informații, idei și produse a devenit mult mai ușoară. Același lucru poate fi spus și despre cărți.

În primul rând, cărțile sunt considerate de mulți oameni ca fiind o metodă învechită de a-ți petrece timpul. Încă sunt cei care preferă să ”halucineze privind o foaie”, iar internetul este o metodă foarte bună de a promova un volum: deoarece tot mai multă lume își petrece timpul pe rețelele de socializare, șansele ca o carte să fie văzută de un număr mare de oameni sunt considerabile.
În al doilea rând, tot mai multe persoane își petrec timpul pe internet, iar o parte dintre aceste persoane dețin bloguri unde scriu despre diferite subiecte. Astfel, o carte poate fi la fel de bine promovată de către un blogger care scrie despre literatură, postează articolul pe blog și apoi îl distribuie pe rețelele de socializare, ca acesta să fie văzut de mai multe persoane. În plus, un potențial cititor își poate crea o părere despre carte prin prisma unui articol sau chiar recenzie.
În concluzie, promovarea unei cărți prin intermediul internetului este o idee excelentă: pe lângă faptul că astfel are șansa de a fi văzută de mai multe persoane, părerea unui blogger mai cunoscut despre volumul respectiv ar atrage mai mulți potențiali cumpărători.

Sunday 16 October 2016

Despre rolul practicării unui sport în echipă în formarea personalității unui tânăr

Jocul este prima metodă de învățare. Copiii învață să meargă, să alerge, să râdă și alte mii și mii de acțiuni datorită jocului. Odată cu vârsta, regulile se mai schimbă: jocul nu este metoda principală de învățare, dar rămâne a fi o opțiune, mai ales când vine vorba despre jocul împreună cu alți indivizi sau jocul de echipă -  de exemplu handbalul, hocheiul și, de ce nu, jocurile video.

În primul rând, un sport de echipă este benefic în formarea personalității unui tânăr deoarece acesta facilitează comunicarea dintre coechiperi. Într-un joc de echipă, tânărul trebuie să socializeze pentru a ajunge la o înțelegere cu ceilalți. La fel, jocurile de echipă ajută tinerii mai timizi să-și facă prieteni.
În al doilea rând, un joc de echipă este un pas spre responsabilitate, deoarece tânărul trebuie să învețe să ia decizii ce ar afecta nu doar propria persoană. Drept urmare, un joc de echipă este și un teren unde se învață lucruri precum seriozitatea, responsabilitatea, chiar maturitatea în gândire.
În concluzie, personalitatea unui tânăr se pote forma și în timpul unui joc; pe de o parte, datorită necesității de a socializa cu alți oameni, de a schimba păreri și pe de altă parte, datorită faptului că un joc de echipă imprimă responsabilitate în gândire și în acțiuni.

Wednesday 12 October 2016

Despre importanța promovării on-line a literaturii contemporane

Secolul XXI este era tehnologiei, când informația circulă rapid și ajunge chiar și în cel mai îndepărtat colț al lumii în câteva clipe. Datorită faptului că omul modern are tendința de a-și ușura munca, până și cititul se face de pe telefon sau tabletă. Din acest motiv, noțiunea de carte în format fizic, fie un roman, un volum de poezii sau un manual de specialitate, a început să piardă teren în lista de hobby-uri. Scriitorului de azi îi este dificil să se promoveze ca pe vremuri, de aceea editurile au decurs la strategia de promovare on-line.


În primul rând, promovarea este o acțiune foarte importantă în ceea ce privește prezentarea unui produs consumatorului sau a unei cărți potențialului cititor. Datorită faptului că internetul este o sursă de informare nelimitată, iar omul petrece din ce în ce mai mult timp navigând pagini virtuale, promovarea unei cărți în mediul on-line este o mișcare inteligentă, deoarece astfel există posibilitatea ca mai multe persoane să vadă volumul și să fie tentate să-l citească.
În al doilea rând, internetul este un loc bun de promovare a literaturii contemporane datorită faptului că majoritatea tinerilor își petrec timpul aici. Dacă generațiile mai în vârstă au păstrat încă legătura cu literatura în format fizic, dacă mai sunt interesate de ce mai apare nou în acest domeniu, generațiile tinere nu au această percepere; dacă nu le apare în fața ochilor un volum cu o descriere captivantă, tânărul din ziua de azi nu va avea curiozitatea să meargă într-o librărie să răsfoiască noutățile. 
În concluzie, promovarea literaturii contemporane în mediul virtual este o idee bună cel puțin din două motive: primul ar fi faptul că omul de azi preferă să se informeze din surse on-line, astfel încât apariția unei cărți ar deveni cunoscută unui public mai larg. Al doilea motiv ar fi că datorită sferei on-line, tinerii pot ajunge în contact cu lumea cărților fără a renunța la comoditatea de a sta cu telefonul în mână.

Monday 3 October 2016

Despre drama interioară a unui individ

Orice individ, real sau imaginar, trece pe parcursul vieții sale printr-o dramă interioară, de intensitate variabilă și origine rareori bine cunoscută. Acest aspect al sufletului uman este bine portretizat în cadrul unor opere literare marcante pentru un popor, o perioadă și în special, pentru cititor.

Astfel, ca o primă idee, suferința cauzată de o dramă interioară este, până la un anumit punct, o necesitate a individului. Un om este o creatură complexă, pentru care orice sentiment trebuie trăit, preferabil la o intensitate cât mai mare. Ca exemplu, Ghiță din Moara cu noroc  este un personaj care trăiește o dramă interioară ce-i corupe sufletul: om de treabă, gospodar și familist la început (“un om harnic și sârguitor, era mereu așezat și pus pe gânduri, se bucura când o vedea pe dânsa [pe Ana] veselă”), acesta ajunge în împrejurări care-i declanșează o latură întunecată a sufletului: setea de bani ce-l transformă într-un individ diferit sumbru ("acum el se făcuse de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucr de nimic, nu mai zâmbea ca înainte, ci râdea cu hohot încât îți venea să te sperii de el”, “când mai se hârjonea cateodată cu dânsa își pierdea lesne cumpătul și lăsa urme vinete pe brațe”.
O a doua idee în ceea ce privește necesitatea unei drame interioare este capacitatea acesteia de a defini un individ. Există oameni ce datorită dramei interioare se evidențiază, capătă un contur și ocupă un loc în societate. În literatura română, îl întâmpinăm pe Ștefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. Deși opera este narată de la persoana I, din perspectiva lui Ștefan - deci dintr-o perspectivă subiectivă, cititorul poate observa că personajul principal este construit pe baza dramei sale interioare și nu invers. Ștefan este un bărbat nesigur, trăind sub semnul incertitudinii în ceea ce privește loialitatea soției sale. Obsesia pentru întrebarea dacă Ela îi este fidelă sau nu îl urmărește și în cele mai importante momente din viața sa: "era o suferinţă de neînchipuit". Pe de altă parte, suferința pe care o trăiește în război potențează suferința amoroasă, complicând și îmbogățind astfel drama interioară: ”Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu", "cădem cu sufletele rupte în genunchi, apoi alergăm, coborâm speriați [] nu mai e nimic omenesc în noi". 
În concluzie, suferința interioară (drama) este un element important și chiar fundamental pentru un individ: pe de o parte, aceasta face parte din necesitățile spirituale ale omului, conșient sau nu; pe de altă parte, drama interioară definește, direct sau indirect, un individ, plasându-l într-un anumit context social.

Wednesday 20 July 2016

Rolul jocurilor pe dispozitive electronice (calculator, tabletă, telefon inteligent, etc.) în viața tinerilor

 Jocul este prima formă de învățare și de relaxare, observat fiind la toate animalele. De exemplu, la animale jocul se observă doar la membrii familiei care nu au nicio grijă; un animal trist, flămând sau bolnav nu va avea chef de joacă. La oameni, acest aspect este mai complicat.

Deși există tendința de a afirma că doar copiii au voie să se joace, consider că această afirmație a fost făcută de cineva care a uitat de copilul din el. Jocul este o formă minunată de relaxare și socializare, indiferent de categoria de vârstă, dar este în special popular în cercurile de adolescenți. Mai nou, jocul a luat o formă virtuală și anume s-a transpus pe dispozitive electronice - tabletă, telefon, calculator.
În primul rând, consider că rolul jocurilor este unul benefic, deoarece acestea reprezintă o sursă de socializare, mai ales pentru indivizii timizi. Jucând un joc la calculator, într-o echipă, individul nu știe neapărat cine se află în spatele personajului, de aceea poate comunica mai liber și nu se simte presat să iasă din spațiul lui de siguranță. 
În al doilea rând, jocul este o formă minunată de a antrena logica, motorica și de a testa reflexele, pentru că în ziua de azi o multitudine de jocuri necesită o minte ageră și reflexe bune. 
În concluzie, consider că jocurile video sunt importante în viața tinerilor, reprezentând o sursă de relaxare, socializare și antrenare a simțurilor. Desigur, ca în orice alt domeniu trebuie să existe și o stăpânire de sine, astfel încât să fie posibilă stabilirea unor priorități și împărțirea timpului pentru lucruri cum ar fi școala, munca sau alte hobby-uri.

Rolul lecturii în dezvoltarea personală

Deși există afirmația că în ziua de azi tinerii nu citesc, aceasta este eronată: tinerii citesc, dar nu neapărat beletristică. Un articol de ziar, o postare pe un blog, chiar un mesaj mai lung pe Facebook înseamnă ”citire”. Totuși, datorită imensității de noi forme de distracție, cititul cărților a devenit un hobby mai rar.

O altă formă, mai interactivă și potrivită unui tânăr care trăiește în epoca tehnologiei și a timpului insuficient este cartea audio, care este la-ndemâna oricui și din ce în ce mai multă lume îmbrățișează această formă a literaturii.
Un prim argument în ceea ce privește rolul lecturii în dezvoltarea personală este efectul pe care-l exercită o carte asupra unui individ: prin lecturarea unei cărți, omul își îmbogățește lumea interioară prin intermediul imaginației. Desigur, există și multe filme bazate pe anumite cărți, însă avantajul citirii unei opere este că fiecare își poate imagina într-un anumit fel un personaj, un loc sau poate să judece în felul său un eveniment.
Un al doilea argument în favoarea lecturi este faptul că aceasta oferă subiecte de meditație și reprezintă o sursă imensă de idei, idei care pot fi împărtășite altor oameni sau chiar aplicate în viața de zi cu zi. Astfel, un anumit paragraf dintr-o carte de psihologie poate să reprezinte un răspuns la o întrebare care demult sălășuiește în mintea individului. Ideea principală a unui roman poate fi privită din mai multe puncte de vedere, la fel și acțiunile protagonistului sau chiar decorul, iar aceste aspecte ale unei cărți pot fi discutate la infinit cu un om ce a citit la rândul său opera dată.
În concluzie, consider că lectura este un aspect important în viața individului, indiferent de forma pe care o are: carte, revistă, ziar, carte audio. În dezvoltarea personală aceasta joacă rolul de sursă de informație, ajută la antrenarea imaginației și reprezintă o formă de socializare și descoperire a oamenilor ce împart aceeași pasiune.

Tuesday 12 July 2016

Despre importanța spectacolelor dramatice în viața tinerilor

În trecut, teatrul era o adevărată artă, iar mersul la spectacole o formă boemă de socializare, motiv de defilat în rochii scumpe și un loc cum nu se poate mai potrivit pentru intrigi și bârfe. În ziua de azi, teatrul a pierdut mult teren în avantajul cinematografiei, însă generațiile mai în vârstă încă își amintesc despre fascinația teatrului. Generațiile mai tinere, deși mai puțin dornice de a viziona un spectacol, pășesc timid în lumea actorilor, împinși pe la spate sau nu.

Importanța spectacolelor dramatice, mai ales pentru tineri, este dată de ce are de oferit teatrul: astfel, o piesă de teatru, dramatică sau nu, este o formă civilizată de agrement, dar și de exprimare: pe când spectatorii se distrează, actorii își manifestă talentul și dragostea pentru actorie. Din acest motiv, consider că tinerii trebuie să vadă măcar câteva spectacole dramatice, pentru a face cunoștință cu o formă de artă pe cale de dispariție, cel puțin la noi în țară.
Un alt argument pentru importanța teatrului dramatic în viața tinerilor este faptul că deseori, spectacolele sunt bazate pe opere cunoscute. Astfel, vizionarea unei opere dramatice are mai multe beneficii: parcurgerea unei opere literare în mai puțin de trei ore și totodată, vizualizarea acesteia într-o formă distractivă.
Drept urmare, consider că spectacolele dramatice sunt importante în viața tinerilor datorită faptului că introduc individul în lumea unei arte frumoase, plină de idei și inspirație și pe de altă parte, pentru că ajută la înțelegerea mai bună a unei opere de artă, într-o formă interactivă.

Despre gelozie

Conform Dex, gelozia este un sentiment chinuitor și obsedant provocat de bănuiala sau certitudinea că ființa iubită este necredincioasă sau, mai rar, este sinonim cu invidia sau pizma. Astfel, geloza este considerată a fi un sentiment negativ din mai multe puncte de vedere.

În primul rând, gelozia sau mai bine zis, invidia, reprezintă incapacitatea individului de a accepta că altcineva are mai mult succes într-un domeniu, că este mai bun la ceva sau că duce o viață mai fericită. Gelozia este provocată de dorința de a fi nu mai prejos decât ceilalți, dorința de a excela sau de a fi mai sus într-un domeniu față de alți oameni.
În al doilea rând, gelozia este un sentiment distructiv într-o relație, mai ales dacă este nefondată. Aceasta apare, de obicei, din lipsa de încredere, ceea ce denotă o lipsă de comunicare între parteneri. Pe de altă parte, gelozia apare în urma unor acțiuni ale partenerului care duc la presupunerea că în viața acestuia poate să apară sau a apărut deja o altă persoană.
Drept urmare, gelozia este un sentiment negativ care afectează relațiile amoroase, ducând la numeroase certuri și neînțelegeri între parteneri, dar în același timp reprezintă dorința unui individ de a fi mai bun decât cei din jur, de a avea mai multe, de a fi admirat.

Despre rolul prietenilor pentru un adolescent

Se știe că omul nu este un animal solitar. În evoluția sa în timp, specia umană a rezistat tuturor greutăților datorită faptului că a făcut față problemelor în grupuri, compuse din familie, prieteni, parteneri. Astfel, prietenia este un concept important în ceea ce privește natura omului, în special în cazul adolescentului - când viața abia începe, iar trăirile în această perioadă devin puternice și potențate de mai mulți factori.

În primul rând, prietenia este o relație cu beneficii pentru ambele părți, din mai multe motive: unui prieten îi poți împărtăși sentimentele trăite, ideile care-ți vin în cap, un secret pe care nu-l poți păstra pentru tine. Un prieten este un om de care te atașezi pentru că acesta te susține, își împărtășește pasiunile sau dacă nu, le acceptă și le discută cu tine.
În al doilea rând, o prietenie, mai ales la adolescenți, este mediul perfect pentru învățare și formare, pentru că în adolescență familia nu mai are același impact asupra individului ca în copilărie. Există totuși și partea negativă a a unei prietenii adolescentine: individul la această vârstă este, de obicei, ușor influiențabil, astfel încât în unele cazuri prietenia cu o persoană anume duce la formarea unui om rău sau care este privit prost de către societate.
În concluzie, în adolescență prieteniile sunt extrem de importante; pe de o parte, pentru că astfel un individ poate socializa cu oameni care-l înțeleg și care nu-i consideră trăirile stupide. Pe de altă parte, o prietenie adolescentină este o sursă minunată de cunoaștere și formare, cu riscul de a lua o cale greșită în ceea ce privește consolidarea individului.

Despre necesitatea promovării diversității culturale în societatea de azi

În prezent, omul are posibilitatea să călătorească aproape în orice colț al lumii, să facă cunoștință cu oameni de altă credință, cu o cultură aparte și cu o mentalitate diferită. Din acest motiv, diversitatea culturală este un subiect încă nou, dar foarte discutat.

În primul rând, diversitatea culturală trebuie promovată pentru că informarea populației despre cultura altui popor are un impact major. Astfel, cunoașterea tradițiilor unui popor ajută oamenii din preajma acestora să înțeleagă unele acțiuni care în societatea lor nu sunt obișnuite; de exemplu, manifestarea unei tradiții indiene este ceva nou, poate privit cu teamă de către europeni. Odață informați însă despre această tradiție, lucrurile se clarifică, europenii învață ceva nou și văd din altă perspectivă comportamentul indienilor.
În al doilea rând, promovarea diversității culturale este o acțiune ce unește oamenii între ei. În prezent, nu mai putem vorbi de omogenitate în ceea ce privește populația unei țări. Omul călătorește, stabilește legături cu alți oameni, se mută în altă țară, astfel încât în orice oraș mare există oameni de diferite rase, religii, mentalitate. Promovarea diversității duce la împrietenirea oamenilor între ei, la depășirea barierelor psihologice și în primul rând, la acceptare, care joacă un rol major în menținerea păcii.
În concluzie, diversitatea culturală este un subiect actual, iar promovarea acesteia este necesară pentru a crea legături între oameni, pentru a informa populația în ceea ce privește diferențele față de alte popoare, pentru a accepta o mentalitate diferită.

Thursday 9 June 2016

Despre speranță

Speranța, prin definiție, este un sentiment de încredere că totul va fi bine în ceea ce privește o acțiune, o dorință, o reușită. Astfel, natura umană are nevoie de speranță pentru a excela în momentele în care totul pare a fi pierdut.

În primul rând, datorită speranței mulți oameni reușesc să meargă mai departe. Deseori, acțiunile nu aduc direct spre țel, deoarece dacă este aleasă o cale dificilă mereu vor apărea impedimente, care uneori par a fi de nedepășit. Se întâmplă ca în unele situații omul să nu mai poată face nimic, iar atunci îi rămâne doar speranța, care, de altfel, ridică mult moralul și ajută la vederea luminii din față, lumină care, de fapt, duce la rezolvarea problemei.
În al doilea rând, speranța poate fi privită și ca o formă de consolare; în situațiile în care nimic nu mai depinde de om și nimic nu mai poate fi făcut, speranța este acel element care menține integritatea psihologică și morală a individului sau reprezintă consolarea de care are nevoie natura umană.
În consecință, speranța joacă un rol important în ceea ce privește ridicarea moralului unui om: pe de o parte, aceasta reprezintă motivația necesară în clipele dificile și pe de altă parte, speranța este un factor psihologic de consolare în situațiile în care (aparent) nu mai există nicio ieșire.

Thursday 28 April 2016

Despre destinul cărții tipărite într-o societate digitalizată

Cărțile tipărite reprezintă o idee care mai are puțin și moare... sau nu? Părereile sunt împărțite. Destinul acestor mici lumi, ascunse printre foi îngălbenite, este unul tragic: s-a vărsat mult sânge pentru a le da viață, se varsă la fel de mult sânge pentru a le pune capăt. Totuși, cărțile tipărite sunt un lucru necesar în ziua de azi.

În primul rând, o carte reprezintă o sursă de informație – nu neapărat o informație științifică ce se poate modifica, ci o informație eternă: un roman istoric, unde evenimentele sunt văzute prin ochii unui personaj. Informația poate fi o rețetă tradițională de mâncăruri tipice unei regiuni, rețete ce sunt modificate mereu, uneori ajungându-se la pierderea originii acestora.
În al doilea rând, o carte tipărită este o formă de relaxare. Deși în epoca noastră, a unei societăți digitalizate, este mai ușor să îți descarci un fișier tip pdf pe telefon sau pe tabletă, o carte tipărită, reală, are mai mult farmec. Nu obosește ochii la fel de mult, filele sunt plăcute la atingere, iar mirosul de cerneală este un miros drag multor oameni. În plus, cred că o carte are mai mult farmec dacă este citită în format tipărit și nu digital.
În consecință, consider că destinul cărților tipărite este unul incert: deși reprezintă o sursă de informație, cartea de azi nu mai este privită cu același respect ca acum un secol. Totuși, există o speranță: un anumit procent de oameni preferă, din varii motive, varianta tipărită și nu cea digitală. Drept urmare, destinul unei cărți tipărite depinde de echilibrul dintre oamenii ce vor să meargă în pas cu tehnologia și cei ce sunt mai nostalgici.

Saturday 23 April 2016

Despre importanța corectitudinii în asigurarea succesului profesional


În limba română există o vorbă: munca înnobilează omul. Într-o lume în care timpul se scurge foarte repede, iar tehnologia devine din ce în ce mai avansată, este necesară, mai mult ca oricând, corectitudinea în tot ceea ce realizează omul. 

În primul rând, corectitudinea este o calitate ce face ca lucrurile să meargă. Indiferent de domeniu, aceasta facilitează obținerea unor rezultate reale, bazate pe cunoștințele omului, eficiența acestuia, capacitatea de a aplica teoria.
În al doilea rând, corectitudinea este cartea de vizită a oamenilor adevărați: un pacient tot timpul va prefera să se trateze la un medic corect, care a ajuns la un anumit nivel datorită cunoștințelor și a experienței, decât la un medic incapabil de a-și practica meseria ca la carte. În plus, un profesionist corect inspiră încredere, lucru important în munca cu oamenii.
În concluzie, consider că oamenii cu adevărat buni în domeniul său au ajuns sus datorită corectitudinii, care reprezintă o treaptă majoră pe scara spre succesul profesional. Profesionalismul, cunoștințele, dar și corectitudinea desemnează un om adevărat, fidel meseriei sale și fidel predecesorilor, datorită cărora în ziua de azi omenirea are acces la o multitudine de informații. De altfel, fără corectitudine nu ar exista progres, ceea ce determină că această calitate este mai mult decât necesară pentru lumea în care trăim.

Saturday 9 April 2016

Despre împlinirea unui vis

Un subiect însiropat: împlinirea unui vis. Cine mai crede în așa ceva în ziua de astăzi? Fetițele cu jurnale despre iubire nefericită la 1* ani, bătrâni singuratici, oameni nebuni?

În primul rând, împlinirea viselor face parte din domeniul fabulosului – un tărâm fantastic ce se numește Țara tuturor posibilităților. Astfel, visul este deseori confundat cu un țel: primul este o idée fixă și irealizabilă, al doilea este un concept care poate fi văzut în toată splendoarea sa doar prin muncă asiduă și abia după trecerea a câtorva zeci de ani buni.
În al doilea rând, ideea de vis a spulberat multe vieți. Așteptările au devenit iluzii, iluziile dezamăgiri și apoi a urmat moartea spiritului. Împlinirea visului e o simplă metodă de eutanasiere a realității. Visând cu ochii deschiși lumea devine alta, așteptările altele, oamenii alții și când vine clipa reîntoarcerii pe pământ tot ce rămâne e doar regretful și o durere surdă în interior. Și sunetul de gol în tâmple.
În concluzie, împlinirea visului e doar o teorie. În realitate, aceasta fie se confundă cu împlinirea unui țel – pentru care, de altfel, se muncește din greu, se accept realitatea și se luptă. Visul, în schimb, e doar o umbră care bucură într-o amiază fierbinte de iulie și devine o mantie de durere și melancolie odată cu apusul soarelui…

Despre admirație

Admirația este o calitate foarte frumoasă, însă dusă până la extremă poate cauza doar suferință.

În primul rând, capacitatea de a admira ceva, fie un lucru, un om sau un gest, este o trăsătură a omului care își acceptă calitățile și defectele, fiind capabil să vadă ceva frumos și în ceilalți oameni.
În al doilea rând, admirația este un lucru bun, deoarece datorită acestuia omul își stabilește un țel, apare motivația și ambiția de a fi mai bun, de a excela. Admirând un tablou, un pictor se va ambiționa să picteze unul mai bun; admirând o prietenie frumoasă un adolescent își va revizui atitudinea față de prietenii săi și va face tot posibilul ca relația de amiciție pe care o are să devină mai trainică și mai sinceră; admirând o mamă ce-și iubește nespus copilul, o femeie se va ambiționa să devină o mamă (cel puțin) la fel de minunată.
În concluzie, admirația provoacă motivația, dorința de a fi mai bun decât omul admirat, de a face lucrurile mai bine, de a te perfecționa. Totuși, există un nu – admirația dusă până la extremă, când admirația unui lucru, om sau gest se transformă în invidie, generează frustrări și pierderea încrederii în forțile proprii.
Astfel, admirația rămâne a fi o calitate frumoasă și nobilă doar atunci când știi să admiri din inimă, motivându-te să ajungi la același nivel (sau chiar mai sus) cu persoana (sau obiectul, sau gestul, situația)  admirată.

Despre geniu

Omul de geniu este considerat omul ce stă pe ultima treaptă de pe scara cunoașterii. Deținând un intelect superior omului de rând, geniul nu se încadrează nici într-o categorie socială, devenind un model, un idol chiar pentru cei care sund deschiși spre ceva nou.

În primul rând, condiția geniului este una mizeră: ridicându-se din întuneric, sărăcie și răutate, acesta este deseori ignorat de mulțime. Totuși, omul a cărui scop este să ajungă sus, la limita cunoașterii nu este afectat de părerea lumii din jur. Acesta va căuta mereu adevărul, mânat de setea de cunoaștere, va găsi argumente și contraargumente pentru o ipoteză și va fi în stare să explice orice dintr-un domeniu oarecare.
În al doilea rând, nu trebuie ignorată și părerea eronată pe care o are omul de rând despre geniu: conform acestuia, un geniu este un om ce se naște cu acele cunoștințe, este predispus să afle răspunsuri așa, din nicăieri. De fapt, oricine poate deveni un geniu, totul ține de două lucruri: efor și înspirație. Orice talent va rămâne un grăunte într-un sol nefertil dacă nu este crescut, cultivat, educat, lucruri ce sunt imposibile de realizat fără inspirație și ambiție.
Astfel, geniul nu este o ființă divină: este un om care a reușit să părăsească găoacea mentalității limitate a mulțimii, s-a ambiționat și a învățat, pasionat de lucruri noi, mereu fiind însetat de cunoaștere. Pentru a deveni geniu nu trebuie să te naști predispus la ”condiția geniului”; trebuie să muncești din greu ca să poți atinge idealul – limita cunoașterii, ultima treaptă a scării…

Despre menirea artistului

În sens larg, un artist este un om creativ, capabil să producă frumusețea printr-o mișcare a peniței, a creionului sau a daltei. Totuși, nu toți cei care se consideră artiști sunt ceea ce pretend a fi.

Menirea unui artist este, în primul rând, de a crea frumosul. Inspirat din natură, lumea din jur, oameni sau o altă lucrare, artistul făurește ceva nou (autentic) sau ceva mai puțin nou (în cel mai rău caz, un plagiat). Totuși, nu doar capacitatea de a vedea frumosul în orice definește artistul. Pentru a fi în stare de a da naștere unei opera noi, acesta trebuie să dețină și alte două calități: determinarea și dragostea de a munci. Fără aceste două, actul creării nu mai are loc, rămânând un singur vis sau o idée în cap.
În al doilea rând, pentru a face parte din cercul geniilor creației, un artist trebuie să câștige simpatia publicului. Astfel, dacă un pictor va afișa un peisaj minunat în fața unui public ceva mai materialist lucrarea acestuia nu va fi apreciată sau pur și simplu trecută cu vederea. Însă dacă acest tablou va nimeri în fața unor firi sensibile, artistice, admirația sinceră față de pictură va fi exprimată în favoruri, recenzii sau poate chiar și un cumpărător (a nu se confunda, totuși, admiratorul cu snobul).
Totuși, nu toți artiștii sunt norocoși; majoritatea chiar se scufundă în uitare, cu tot cu operele lor, trecând neobservați pe lângă publicul din ce în ce mai dezinteresat de frumos și originalitate. O parte din artiști și-au câștigat faima abia după moarte (ca Vincent van Gogh, de exemplu), alții au fost iubiți din prima de către publicul larg, pentru că operele lor sunt cam mediocre, ușor accesibile majorității (cum ar fi Paulo Coelho). Alții nu mai cunosc faima decât într-un cerc restrâns, și totuși valoarea lor este incontestabilă.
În concluzie, artistul e menit să aibă o viață tumultoasă, plină de căderi și ascensiuni, uneori banale, uneori schimbătoare de soartă și alteori fatale. Cea mai mare aspirație a artistului este să fie acceptat, în cel mai rău caz, și recunoscut pentru talentul său – idealul oricărui creator. Totuși, pentru a ajunge la ținta propusă, artistul trebuie să fie capabil să câștige dragostea publicului, să aibă cele trei însușiri – determinarea, munca asiduă și imaginația bogată,  dar și capacitatea de a trece peste un eșec sau de a nu decădea după un succes. Astfel, menirea artistului este de a bucura prin frumos și de a lăsa în urma sa un tezaur cultural cât mai original…

Despre bătrânețe

Ca o etapă inevitabilă în viața omului, bătrânețea reprezintă începutul morții, sau mai exact moartea lentă, pe drumul căreia pierzi tot ce poți, revenind la prima etapă din viața ta – un copil neajutorat.

Personal, consider că bătrânețea e mai mult o stare a sufletului: dacă sufletul îți moare, cade pradă sentimentelor negative, fără capacitatea de a vedea un viitor, atunci îmbătrânești inevitabil, oricât de tânără nu ți-ar fi carnea; dacă îți asumi responsabilitatea pentru fericirea ta, muncești pentru a ajunge să ai ceea ce-ți dorești și te înconjori doar de oameni și lucruri ce-ți plac, atunci vârsta oaselor nu contează, pentru că ochii sclipesc ca la 20 de ani.
Frica de a îmbătrâni persistă la orice individ. Unei doamne îi este frică să îmbătrânească și în fiecare dimineață caută, înfrigurată, un fir alb sau o cută abia vizibilă pe frunte. Doamnei îi este frică să se urâțească, să nu mai fie atractivă pentru soțul ei. Un bărbat își privește neîncrezător părul, încercând să evite imaginea din oglindă ce-I arată un individ cu tâmplele pleșuve; îi este frică să devină slab. O adolescentă își examinează atent corpul, tresărind la fiecare centimetru în plus în talie sau apariție a imperfecțiunii pe corpul tânăr. Îi este frică să se transforme din larvă în future.
În primul rând, bătrânețea nu ține de vârsta fizică. O băbuță ce-și hrănește porumbeii de pe bancă se simte tânără, vioaie; în familie totul e bine, nepoții cresc cu zâmbetul pe buze, pisicile de acasă torc afectuos. Un tânăr cu chitara-n spate ce trece pe lângă este încruntat: termină facultatea și nu este sigur dacă are un viitor. Se simte singur și neputincios, atât de bătrân… Astfel, cine este bătrân? Doamna cu porumbeii, zâmbind zilei de azi sau tânărul sumbru, plecat în fața deznădejdii?
În al doilea rând, bătrânețea are și farmecul ei: respectul celor mai tineri, oferirea unui loc în tramvai, niște reduceri la anumite lucruri, o viață pașnică, zile întregi la dispoziție pentru a face ceea ce-ți aduce bucurie. Bătrânețea nu este doar un lucru rău, și nu neapărat un sfârșit. Dacă e privită de un pesimist, e începutul sfârșitului inevitabil. Dacă e privită de un optimist, e doar o nouă etapă a vieții, etapă dedicată doar propriei persoane.
Astfel, bătrânețea este o medalie cu două părți: pe una, cea mai întunecată, vezi neputința, frica, infirmitatea și poate nesiguranța zilei de mâine, frica de a dispărea pentru totdeauna. Pe partea cealaltă, luminoasă, bătrânețea este o vacanță continuă – fără teme, fără proiecte, fără șefi, fără muncă neplăcută – timp doar pentru tine, lucrurile ce-ți plac, plăcerile vieții și odihna binemeritată.

Despre altruism

Altruismul, o calitate demnă de admirație și din păcate rar întâlnită în societatea de astăzi, reprezintă o însușire nemăsurabil de frumoasă și importantă.

În primul rând, altruismul – capacitatea de a oferi ceva sau de a ajuta pe cineva fără a cere ceva în schimb este deseori trecut cu vederea. În societatea modernă, oamenii care ajută sau oferă ceva fără să ceară o ”plată” sunt priviți cu ochi iscoditori, deseori fiind considerați indivizi cu intenții ascunse. Astfel, numărul de oameni într-adevăr altruiști nu se cunoaște, deoarece o bună parte din populație este ”altruistă” cu  intenții ascunse (mișeii), bine mascate (politicienii) sau fără frica de a fi judecați pentru nelegiuirile sale provenite din actele de ”caritate” (biserica).
Pe de altă parte, altruismul este una dintre puținele calități pe care le admiră cei cu o conștiinșă curată, oameni ce ajută din inimă și tot din inimă apreciază eforturile depuse de către alții. Acte de altruism se întâmplă în fiecare zi  – în tramvai, când un somn oferă locul unei doamne mai în vărstă; în magazine, când un tânăr îi oferă domnișoarei de alături cutia de pe raftul al patrulea la care tânăra încerca să ajungă; la un concert, când băiețelul de 7 ani este ridicat pe umeri de unul mai mare, ca să poată vedea și el ce se întâmplă pe scenă. Din păcate, aceste acte de altruism sunt luate drept ”așa trebuie”, deseori trecute cu vederea de cei ce afirmă că ”în lumea asta nu mai există oameni ce să ofere ceva fără să ceară nimic în schimb”.
Personal, consider că cel mai mare altruism este să iubești. Doar prin iubire oferi tot ce ai mai bun fără să ceri nimic în schimb; ba mai mult, îți face o plăcere deosebită să vezi omul de lângă tine zâmbind, măgulit de acest sentiment măreț pe care îl oferi din toată inima. Din păcate, astăzi iubirea este deseori un sentiment corupt, josnic, dureros și totuși la fel de râvnit ca acum o mie de ani.
În concluzie, altruismul este o calitatea frumoasă, înălțătoare pentru un individ. Chiar dacă actele de altruism sunt trecute cu vederea, deseori drept ”așa trebuie și așa e normal să fie”,  aceste mici gesturi fac oamenii mai buni, mai atenți unii cu ceilalți. Altruismul fals va fi tot timpul depistat, gonit și detestat; în schimb, cel adevărat va fi căutat, admirat și păstrat. Și totuși, cel mai înălțător altruism se va găsi în iubire…

Despre gândire

Gândirea, una dintre puținele însușiri care ne ”diferențiază” de celelalte regnuri este deseori confundată cu rațiunea. Din păcate, o mare parte din subspecia Homo sapiens sapiens nu gândește, ci se rezumă la perceperea lumii doar prin intermediul instinctelor, astfel degradând înapoi la Homo sapiens neanderthaliensis.

În primul rând, gândirea este o activitate atribuită doar omului, ceea ce presupune o înaltă dezvoltare intelectuală, capacitate de a raționa, de a face legătură logică între un eveniment și o consecință, de a chibzui posibilitățile și șansa la succes. Astfel, gândirea reprezintă personalitatea omului și nivelul său de inteligență.
În al doilea rând, gândirea presupune o activitate permanentă, prin intermediul căreia omul cunoaște, se dezvoltă, creează. Din păcate, impactul unei societăți sau a unei puteri poate deregla acest mecanism: mass-media, care, de altfel, prezintă consumatorului ceea ce acesta-i cere; biserica, cunoscută și ca organ de spălare a creierului; un regim politic, ce ascunde adevărul și prezită publicului doar faptele și ideile pe care le vrea el. Astfel, o bună parte din populație fie e spălată pe creier, fie zombată, fie degradată de informațiile ”adevărate” și ”folositoare” oferite de cei trei paraziți ai societății.
În concluzie, consider că felul de a gândi la oameni diferă. O parte din populație încă mai gândește logic, rațional, nefiind infectată de  paraziții societății. Cealaltă – turma, există doar datorită televizorului, politicii și bisericii, în timp ce organul lor de gândire fie se atrofiază, fie se mută în alt loc, la fel de ”inteligent” ca și piatra din parc. Capacitatea de a gândi îi este caracteristică doar omului, ceea ce mă face să sper că oamenii mai au o șansă de a se dezvolta și de a scăpa de vrăjmașii rațiunii. Astfel, omenirea mai are o șansă de a crea un viitor frumos, adevărat și plin de cunoștințe pentru generațiile viitoare.

Despre fericire

Consider că fericirea este aspirația supremă a oricărui individ. Indiferent de religie, orientare sexuală, țel în viață sau mod de a gândi, omul va aspira la fericire și va încerca să o capete prin orice mijloace.

În primul rând, fericirea presupune multă muncă. Dacă vrei să devii medic, înveți anatomie la greu, cauți o facultate bună, cu perspectivă de a te angaja la instituția pe care ți-o dorești. Dacă aspiri să devii o mamă minunată, alegi cu grijă omul de care-ți vei lega viața, înveți din greșelile altora în ceea ce privește educarea unui copil, faci și  niște cursuri de psihologie. Dacă vrei să devii politician, înveți să minți și să calci peste corpuri și idealuri umane. Fericirea fără determinare e doar o iluzie.
În al doilea rând, fericirea este și  o chestier de noroc. Oricât de mult n-ai munci pentru a o obține, ar putea apărea ceva ce să îți zdruncine toată munca sau invers, să te ducă la un alt nivel sau direct la țintă, fără să depui prea mult efort. Astfel, un om de știință ce descoperă un nou mod efficient de tratare a unei boli până atunci incurabile poate să-și piardă fericirea în neacceptarea de către medicină a metodei sale de tratament. Pe de altă parte, o nefericită fără viitor își poate găsi binevoitorul într-o călătorie cu trenul sau un număr greșit de telefon.
Totuși, mulți oameni habar nu au ce i-ar putea face fericiți. Unii aspiră spre fericire fără să o cunoască, alții o obțin dar realizează prea târziu că, de fapt, lucrul acela minor era fericirea lor. O altă categorie se simt bine doar pierzând fericirea, și anume îți regăsesc liniștea și împăcarea cu ”soarta” în deplângerea fericirii pierdute.
În concluzie, fericirea constă din muncă și noroc, dar și din capacitatea de a recunoaște, printre multe alte lucruri, acel lucru ce poate transforma o viață de om într-un vis real. Totuși, nu trebuie neglijată și perioada de după găsire a fericirii: dacă se depune tot efortul ca acest sentiment să se păstreze, fericirea va dăinui în sufletul omului mult timp, poate și o viață întreagă; dacă este obținută și apoi neglijată, fericirea se poate transforma într-o banalitate sau dispărea cu totul, lăsând un loc pustiu în suflet.

De ce ai scrie un jurnal când (cât) ești tânăr

M-am întrebat de mai multe ori de ce am început să îmi notez gândurile în jurnal. Cel mai vechi datează din 2005, un carnețel mic, cu o copertă galbenă, spălăcită. Deschizându-l, nu văd nimic interesant, căci sunt notate evenimente gen ”azi am mâncat cireșe și m-am uitat la un film”. Și totuși, literele scrise inegal, undeva colțuros sau neîngrijit îmi reamintesc de o fetiță ce simțea nevoia să vorbească cu cineva.


 Astăzi, acel ”cineva” poartă numele de ”Dragă Nimeni”, dar scrisorile adresate lui sunt mult mai complexe, scrise în clipele triste, când gândurile nu merită să fie rostite cu voce tare. Scrisorile nu sunt trimise niciodată, acestea își duc veacul printre foile galbene ale unei condici cu coperți roșii. Literele au devenit rotunde, aranjate în rânduri drepte. Frazele s-au extins, ocupând pagini întregi. Carnețelul galben s-a pierdut undeva printre cărți demult uitate…
Adolescența este perioada schimbărilor radicale în interiorul unui individ. Acestea sunt de natură fizică, psihică, morală. Totuși, schimbările emoționale lasă o amprentă considerabilă. Deseori, adolescentul trece prin perioade negative, când lumea din jur se transformă într-un haos, când nici el nu știe ce se întâmplă cu el și cu oamenii din jur. Cineva își regăsește liniștea sufletească în cercul prietenilor, cineva – în jocurile online, altcineva – în vicii, dar mai sunt și romantici ce preferă să-și îngroape gândurile în foi pătate de cerneală. Acesta, din punctul meu de vedere, este cel mai sigur mod de a păstra amintirea unei perioade zbuciumate.
Un prim argument ar fi necesitatea unui spațiu intim pentru un individ ce trece prin marea schimbare. Un gând fugar, un sentiment abia născut, un eveniment marcant își regăsește urma în amintirile unui prieten căruia îi este relatată trăirea din acea clipă. Totuși, amintirea piere din gândul oamenilor, din gândul adolescentului în sine, astfel venind o zi când nici cea mai arzătoare dorință de a-și reaminti o clipă frumoasă nu poate să schimbe trecerea timpului și râul lui Lethe din mintea fiecăruia. Aici intervine jurnalul, spațiul în care amintirea este vie, scrisă în clipa trăirii, când sentimentele năvalnice fugeau înaintea literelor, fără ca cerneala să aibă vreo șansă să le ajungă din urmă.
Un alt argument ar fi descoperirea propriei personalități pe parcursul timpului, observarea trecerii din vârsta copilăriei în universul maturității. Deschizând un caiet vechi, omul se regăsește la vârsta datei din calendar, amintindu-și cât de naiv, trist, vesel, năzbâtios sau cuminte a fost cândva; și nu-i vine să creadă că el, cel ce a deschis caietul este același el mâna căruia a înșirat cuvinte pe filele care cândva au fost albe…
În concluzie, consider că un jurnal este o necesitate pentru cei ce vor să-și (re)cunoască propria personalitate; în primul rând, să observe evoluția individuală pe parcursul timpului și, în al doilea rând, să-și regăsească cele mai intime amintiri și gânduri ce au fost menite să fie relatate doar filelor galbene, mirosind a praf și vise al unui copil demult matur…