Despre rolul practicării unui sport în echipă în formarea personalității unui tânăr

 Practicarea unui sport în echipă are un rol crucial în formarea personalității unui tânăr, deoarece această activitate dezvoltă abilități esențiale precum comunicarea, cooperarea, spiritul de echipă și responsabilitatea.

În primul rând, practicarea sportului în echipă este legată de comunicare. Într-o echipă, fiecare membru trebuie să fie capabil să comunice clar și eficient cu ceilalți membri pentru a obține succesul. Acest lucru poate ajuta tinerii să își îmbunătățească abilitățile de comunicare și să devină mai încrezători în ceea ce fac. De altfel, sportul în echipă poate încuraja tinerii să devină mai deschiși și mai empatici unii față de alții, ceea ce facilitează o dezvoltare mai bună a relațiilor interpersonale.

În al doilea rând, sportul de echipă înseamnă și asumarea responsabilității. Într-o echipă, fiecare membru trebuie să fie responsabil pentru acțiunile sale și să își ajute colegii să atingă obiectivele comune. Această responsabilitate poate fi respectată și în afara terenului de sport, ajutând tinerii să devină mai independenți și mai încrezători în capacitățile lor de a face față provocărilor.

În concluzie, practicarea unui sport în echipă poate fi un mijloc eficient pentru formarea personalității unui tânăr. Comunicarea, cooperarea, responsabilitatea și spiritul de echipă sunt toate abilități esențiale care pot fi dezvoltate prin intermediul sportului în echipă și care sunt aplicabile în alte aspecte ale vieții. În plus, sporturile de echipă sunt distractive și oferă tinerilor oportunitatea de a-și face noi prieteni și de a-și dezvolta abilitățile sociale.

Solidaritatea umană ca factor de progres

Termenul de solidaritate denotă un sentiment ce constă în acordarea ajutorului reciproc dintre oameni. Cu alte cuvinte, dorința de a fi de folos unui alt individ, de-ai oferi ceva, din simplul motiv că poți. 

Pe de o parte, solidaritatea umană, ca factor de progres, nu este neglijabilă. Aceasta facilitează crearea de legături dintre indivizi - la scară mică - și la scară mai mare, între popoare, țări, diferite grupuri specializate de oameni. Pe principiul că un ajutor este mereu bine venit, iar acordarea acestuia este, deseori, ușor de realizat - dacă există voință și resurse - construcția unor relații trainice nu întârzie să apară.

Pe de altă parte, un act de solidaritate poate să valoreze foarte mult strict din punct de vedere sentimental. Atunci când într-o clipă dificilă vine un ajutor din exterior, acest lucru înseamnă foarte mult pentru persoana aflată în dificultate. Desigur, nu de fiecare dată amintirea unei fapte bune va dăinui în mintea unui om, însă aceste momente de solidaritate pot crea baza unei relații de prietenie, amoroase sau de afaceri sănătoase.

În concluzie, solidaritatea umană are o importanță destul de mare în ceea ce privește progresul; pentru că duce la crearea unor legături acolo unde acestea s-ar putea să nu se fi întâmplat în alte condiții și pentru că are o valoare sentimentală pentru cineva care se află într-o situație dificilă la un moment dat din viața sa.

În ce masură căminul poate sau nu poate garanta echilibrul interior al unui individ?

Căminul reprezintă un element vital pentru formarea unui individ. De la naștere până la plecarea din casa părintească și după, omul are tendința să-și amintească despre multe lucruri din trecut și să compare perspectiva sa cu cea a altor oameni.

În primul rând, căminul influențează echilibrul interior al individului din momentul în care acesta începe să înțeleagă ce se întâmplă în jur. O casă fericită, unde membrii familiei se înțeleg și învață lucruri împreună, va influența pozitiv un individ. Acesta, cel mai probabil, va avea tendința să-și caute un partener de viață ce împărtășește aceleași valori pe care le-au împărtășit părinții sau frații săi.

În al doilea rând, deși căminul este locul cel mai drag până în momentul în care copilul devine adult, echilibrul interior al individului odată ce acesta începe să-și creeze propriul cămin nu este garantat. Mereu există elementul de imprevizibil și chiar dacă aparent lucrurile merg bine și în direcția preferată, tot timpul poate să apară ceva ce te zdruncină - ceva ce nu vine neapărat din interior sau din partea oamenilor dragi. Echilibrul interior, deși deseori este susținut de anturaj și de familie, nu este sută la sută controlabil sau dependent de cămin.

În concluzie, căminul poate sau nu poate garanta echilibrul interior al unui individ. Pe de o parte, poate menține sau potența fericirea și starea de bine al omului, dar pe de altă parte nu poate garanta stabilitatea acestui sentiment în timp sau în situații critice.

Pentru ce învățăm?

Una dintre cele mai dificile întrebări pentru un elev sau student este cea din titlu, pentru ce învățăm? Pentru note? Pentru a fi apreciați de părinți sau prieteni? Pentru a fi invidiați de alții? Sau pentru noi înșine? Învățatul înseamnă evoluție și cunoaștere. Iar motivele sunt multe și diferite.

În primul rând, învățăm pentru că așa este firea umană. Învățatul nu se rezumă la tema de română sau setul de exerciții pentru bac. Este un proces continuu, pe care individul îl îmbrățișează de la naștere: primul cuvânt, primul pas, prima părere proprie.

În al doilea rând, învățatul înseamnă socializare. Oamenii de mici sunt învățați că trebuie să facă parte dintr-un grup social, iar motivul care unește douăzeci de oameni mici sau mari într-o sală de clasă este învățatul. O cerință comună dată de învățător sau profesor obligă oarecum ca participanții la o activitate să interacționeze unul cu celălalt, iar învățatul împreună s-a adeverit a fi o metodă eficientă, pe care mulți oameni o aplică indiferent de vârstă sau ce trebuie învățat - o temă la istorie, o limbă străină, un proiect la birou.

În concluzie, învățăm pentru noi înșine. Pe de o parte, pentru că asta știm să facem, ca specie și pe de altă parte, pentru că acest scop comun ne unește cu alți oameni, ceea ce ajută la crearea unor relații sociale importante pentru orice individ.

Efectele pe care procesul occidentalizării le-a avut asupra societății românești

Occidentalizarea a fost un proces care încet-încet și-a pus amprenta asupra vieții românilor. Fie că este vorba de idei, concepții sau legi ce apar din ce în ce mai mult și mai des în România, acestea influențează în mare măsură societatea.

În primul rând, occidentalizarea înseamnă progres și libertate de exprimare. Societatea românească a resimțit asupra sa efectul acestui curent prin apariția a numeroase publicații cu un conținut necenzurat, dar și prin înființarea a numeroase organizații care militează pentru cauze ce în trecut nu erau discutate sau chiar interzise. Astăzi, oricine poate avea o opinie.

În al doilea rând, occidentalizarea are și o parte întunecată, aceasta fiind accesul liber la informație, deseori aceasta - informația - fiind percepută eronat de către cei ce nu au un cuvânt de spus într-un domeniu  sau este aplicată greșit.

În concluzie, occidentalizarea, pe lângă libertatea de exprimare și dreptul la informare, a adus societății noastre și posibilitatea de a munci în domenii puțin cunoscute sau de a implementa lucruri ce în trecut nu erau discutate, dar în prezent pot avea un impact major asupra dezvoltării unei țări. 

Despre necesitatea cunoașterii unor limbi străine în dezvoltarea personală

Cunoașterea unei limbi străine este benefică pentru individ, în special în ceea ce privește dezvoltarea personală. Cu cât mai multe limbi cunoaște un om, cu atât mai bine pentru el și pentru formarea sa.

În primul rând, odată cu învățarea unei limbi străine, crește numărul de informații la care are acces individul. Nu de multe ori m-am regăsit în situația în care aveam nevoie de o informație, dar nu o puteam găsi în limba română. O căutam din nou, de data aceasta, într-o altă limbă, și îmi apăreau alte surse, alte piste, astfel încât puteam să comasez din mai multe surse, ca să obțin ceva integru. Sunt sigură că toți am fost în această situație.

În al doilea rând, o limbă străină înseamnă o ușă deschisă și posibilitatea de a cunoaște oameni noi, de a le observa modul de gândire, de a încerca deslușirea mentalității lor. Cunoașterea unui om care și-a petrecut copilăria în alte condiții, sau care are un job care e privit diferit în țara ta, sau un om a cărui relații cu sexul opsus au alte principii decât ale tale - toate acestea sunt o sursă nelipsită de informație. Datorită prieteniei cu un străin, poți învăța multe, poți să-ți revizuiești anumite idei sau pur și simplu să compari cum este la ei și cum este la tine. În dezvoltarea personală, aceste lucruri joacă un rol destul de important - rolul de autocunoaștere și de întrecere a propriilor limite.

În concluzie, o limbă străină poate să ofere nenumărate posibilități, fie că este vorba despre informare sau despre cercetare a modului de viață a oamenilor din alte țări. Persoana astfel se dezvoltă, capătă experiență și poate să vadă un lucru din mai multe puncte de vedere.

Pot fi părinții un model pentru copii?

Părinții sunt acei oameni din viața unui tânăr care au grijă de el până când poate să o facă singur, iar deseori, îl susțin pe tot parcursul vieții. Deseori se vorbește despre faptul că un om are un model în viață, de multe ori acest model fiind o persoană din anturajul său. Așadar, apare întrebarea: pot fi părinții un model pentru copiii lor? Răspunsul este afirmativ.

În primul rând, omul este construit în așa fel încât să învețe prin imitare - primul cuvânt, primul pas, primele mofturi. Într-o familie unde domnește respectul și dragostea, copilul va crește armonios, va căpăta noțiuni necesare pentru a crește un om demn. Într-o familie dezorganizată, copilul va avea tendința să învețe cum apucă și de la cine apucă, astfel încât să ajungă să considere că un lucru rău este absolut normal, doar pentru că modelul său în viață îl face.

În al doilea rând, un părinte poate fi un model nu doar în ceea ce înseamnă relații interumane, ci și un exemplar ce fac parte dintr-o profesie. Astfel, copilul ajunge să vadă și partea cealaltă a medaliei în ceea ce privește ce înseamnă să fii doctor, învățător sau femeie de servici. Prin intermediul părintelui său, individul vede și învață lucruri care în viitor nu vor face neapărat parte din viața sa - nu toți vor să pășească pe urmele părinților săi, dar va ști cât efort și dăruire sunt puse în acea meserie.

În concluzie, părinții pot fi modele în viață, atât pozitive cât și negative, în ceea ce privește statutul de om sau profesia pe care o practică. Important este faptul că oamenii ce dau viață își modelează copilul, conștient sau mai puțin, de aceea trebuie să aibă grijă ce exact îl învață.

Dreptul la muncă într-un alt stat european reprezintă sau nu o oportunitate pentru cetățenii români?

Munca este un aspect important în viața socială a unui individ - prin intermediul acesteia omul își câștigă existența, ajunge la un țel sau descoperă noi orizonturi. Dar reprezintă aceasta o oportunitate pentru un om ce vine de departe? Este dreptul la muncă (într-un alt stat european) o oportunitate pentru cetățeanul român? Eu consider că da.

În primul rând, un post de muncă într-o altă țară este o oportunitate pentru un om. Dacă acest post de muncă este acceptat, individul are ocazia, în primul rând, să cunoască o altă societate, alți oameni, altă mentalitate și de ce nu, alte puncte de vedere asupra domeniului în care activează.

În al doilea rând, intervine și factorul financiar, pentru că în alte state europene, salariile sunt pe măsură, destul de mari comparativ cu aprecierea aceluiași post în România. Pe de altă parte, românii sunt dispuși să realizeze munci pe care străinii nu vor să le execute (pentru salariul oferit), așa că pe lângă salariul mai mare, omul trebuie să accepte și lipsa familiei sau a comfortului pe care-l avea acasă.

În concluzie, munca într-un alt stat european, deși costă mai mult - deci individul este mai apreciat, are și o parte întunecată a medaliei - distanța față de casă, față de cei dragi și diferența de mentalitate. Pentru un tânăr însă, consider că plecarea într-un alt stat, fie și pentru o perioadă scurtă de timp, înseamnă experiență și puncte noi de vedere.

Pot gesturile caritabile să influențeze sau nu fundamental destinul unor oameni?

Trăim într-o lume dură, care cu fiecare an ce trece devine din ce în ce mai rece, mai indiferentă față de om. De aceea, gesturile caritabile au un loc aparte în aceasta, reprezentând o rază de lumină pentru umanitate, fiind capabile să schimbe fundamental un destin.

În primul rând, un gest caritabil poate demonstra că lumea, oricât de întunecată nu ar fi, este și un loc bun, un loc unde alături de lucrurile rele se întâmplă și lucruri bune. Această perspectivă poate apărea nu doar pentru cel ce realizează gestul, ci și pentru cel ce beneficiază de acesta, deci e o situație în care ambele părți ies în câștig.

În al doilea rând, un gest caritabil, făcut într-un moment dificil poate reprezenta o ușă deschisă pentru cineva care este la pământ sau o nouă perspectivă asupra vieții sau a unei situații. Această viziune poate fi un nou început, o schimbare majoră, dar demult dorită sau realizarea că visul vieții unui individ este cu totul altul decât drumul pe care l-a ales pentru a ajunge la acesta.

Drept urmare, a fi caritabil înseamnă nu doar a oferi necondiționat ceva unui altui om, ci și de a fi atât un semn al faptului că în lume mai există speranță, cât și un start pentru o cale necunoscută.

Bibloteca din Alexandria: a fost sau nu importantă pentru istoria umanității?

Biblioteca din Alexandria, una dintre cele mai renumite biblioteci din toate timpurile, a fost o importantă sursă de cunoaștere. Chiar dacă a dispărut subit, iar pergamentele pe care le conținea au fost demult distruse, omenirea este încă fascinată de toată cunoașterea ce s-a pierdut în timp.

Importanța bibliotecii pentru istoria umanității poate fi privită din mai multe perspective. În primul rând, biblioteca era o sursă imensă de cunoștințe, conținând peste 700.000 de pergamente, un număr foarte mare de lucrări pentru acele timpuri. Desigur, contează mai mult calitatea decât cantitatea și e o mare pierdere pentru omenirea dispariția pergamentelor - cine știe ce informații prețioase au dispărut pentru totdeauna.

În al doilea rând, biblioteca din Alexandria a reprezentat un loc al creației și mai mult ca sigur conținea petice din istoria omenirii de până atunci, invențiile făcute și lucrurile descoperite. Se prea poate ca lumea să fie un pic altfel astăzi dacă biblioteca nu ar fi dispărut - e posibil ca industrializarea să se fi făcut mai repede și cine știe, poate că astăzi am fi cucerit deja cosmosul.

În concluzie, biblioteca din Alexandria a fost o perlă a umanității, o bijuterie ce a fost pierdută pentru totdeauna. Multitudinea de informații pe care le deținea ar fi putut sta la baza unei noi ere, iar omul de azi poate că ar fi fost ceva mai evoluat.

Despre importanța toleranței în relația de prietenie

O realție de prietenie se bazează nu doar pe asemănarea dintre două sau mai multe persoane (deși așa începe de obicei), ci și pe capacitatea oamenilor de a se accepta reciproc. Astfel, toleranța este o trăsătură apreciabilă, dar rareori prezentă sau manifestată.
În primul rând, o prietenie are și suișuri și coborâșuri, iar în momentele de tensiune între indivizi toleranța este un element ce poate neutraliza o situație conflictuală. Capacitatea de a trece peste o părere diferită sau peste o trăsătură de caracter care nu este pe placul unuia dintre indivizi necesită o personalitate puternică și o minte rațională.

În al doilea rând, toleranța apropie oameni diferiți, a căror preferințe pot să coincidă în multe privințe, dar pot să și difere. Tot prin toleranță poate fi apreciat modul de gândire al unui individ, chiar dacă acesta nu coincide cu ce crede prietenul său.
În concluzie, toleranța este o trăsătură necesară pentru a lega o prietenie strânsă, pentru că prin intermediul acesteia sunt aplanate multe conflicte de interes (și nu numai), dar asigură și o viziune diferită asupra lucrurilor pentru oamenii pe care-i leagă o relație de prietenie.

Rolul încrederii în ceilalți pentru reușita unui proiect de echipă

Rolul încrederii în ceilalți pentru reușita unui proiect de echipă este, de cele mai multe ori, elementul de bază în ceea ce privește executarea unui proiect, mai ales dacă încrederea se instalează de la bun început.

În primul rând, încrederea în ceilalți asigură o bună finalizare a proiectului. Dacă fiecare membru din echipă își face treaba cu simț de răspundere și are încredere în ceea ce face celălalt, proiectul merge ca pe roate. E foarte important ca în această etapă să nu intervină lenea, dezinteresul sau și mai rău, deranjarea activității celorlalți membri. În plus, încrederea în partener denotă profesionalism, ceea ce plasează individul în categoria oamenilor care sunt solicitați pentru numeroase proiecte.

În al doilea rând, încrederea în celălalt înseamnă și o îmbunătățire în ceea ce privește abilitatea de a lucra în echipă. Dacă un individ are încredere în cei din jur, învață să aprecieze munca altuia, să fie eficace în activitatea sa, să rezolve un impediment mai repede și mai bine, atunci capătă experiență în ceea ce privește abilitățile de socializare.

Încrederea în parteneri este, astfel, piatra de temelie în orice proiect. Pe de o parte, oferă posibilitatea de a lucra eficient și responsabil asupra fiecărui aspect din proiect și pe de altă parte, îmbunătățește considerabil capacitățile de comunicare ale individului.

Importanţa scrierilor memorialistice pentru înţelegerea operei unui artist

Importanţa scrierilor memorialistice pentru înţelegerea operei unui artist este un subiect rareori discutat, datorită faptului că în învățământul preuniversitar accentul se pune pe ce a vrut criticul să spună despre opera unui scriitor, pictor, muzician și nu pe ce a vrut artistul să transmită prin opera sa. 

Din fericire, accesul la internet este practic nelimitat, iar cei interesați pot găsi oricând o carte despre amintiri sau o (auto)biografie, romanticizată sau nu, a unui mare om.

În primul rând, scrierile memorialistice reprezintă un reper de cunoaștere a persoanei din spatele operei, lucru care pentru mine înseamnă mult.Deseori se vorbește despre geniu și despre talent, ridicând artistul în slăvi, transformându-l într-un obiect de cult și ignorând acea parte de ”persoană” care este el, de fapt. Memoriile, în schimb, îl prezintă pe creator publicului așa cum este el, un om care a adus pe lume ceva frumos.

În al doilea rând, citind o scriere memorialistică descoperi deseori motivul sau punctul de plecare a unei opere și totodată, viziunea despre această lucrare se schimbă, capătă o notă personală, pentru că admiratorul asociază opera cu omul care a creat-o. E o plăcere să-l descoperi pe cel care, la un moment dat din viața sa, sub influența unui eveniment, sentiment sau loc a înființat un lucru frumos, în cuvinte, acuarelă sau note muzicale.

În concluzie, aprecierea unei lucrări de artă, indiferent de forma pe care o îmbrățișează, se poate face și din perspectiva unei scrieri memorialistice. O dată, pentru a afla cine a fost sau este, de fapt, persoana din spatele creației și o dată, pentru a oferi o nouă viziune despre ce se petrece în acea operă, care îi sunt rădăcinile și ce, mai exact, a împins creatorul să o facă să vadă lumina zilei.

Rolul comunicării în reușita unui proiect de echipă

Comunicarea este elementul esențial atunci când vine vorba de proiectele realizate în echipă. Indiferent de forma acesteia, comunicarea asigură o bună desfășurare a unei activități.

În primul rând, comunicarea înseamnă un schimb de idei. Fiecare membru al echipei poate avea o anumită viziune asupra unui subiect, ceea ce înseamnă mai multe puncte de vedere care nu fac decât să îmbunătățească semnificativ proiectul. Mai multe păreri și schimbul de viziuni scot în evidență atât punctele forte ale proiectului, cât și defectele sau aspectele la care se poate lucra și se pot perfecționa.

În al doilea rând, reușita unui proiect de echipă, prin comunicare, înseamnă și oportunitate, pentru fiecare membru, de a căpăta experiență, atât în ceea ce privește aspectul profesional, cât și aspectul personal. Abilitățile de socializare,dobândite în urma unor proiecte comune, sunt și ele, la rândul lor, importante, deoarece oferă individului capacitatea de a-și îmbunătăți modul de interacțiune cu oamenii, în special în ceea ce privește sfera profesională. Primul contact sau contactul rece este atunci când omul se găsește în situația de a vorbi, pentru prima dată, cu un necunoscut, iar țelul acestei convorbiri este interesarea interlocutorului în subiectul abordat.

Drept urmare, comunicarea într-un proiect de echipă contează foarte mult, deseori de acest aspect depinzând reușita proiectului. Pe de o parte, comunicarea oferă mai multe soluții pentru aceeași problemă, mai multe idei pentru același subiect și pe de altă parte, dezvoltă abilitățile de socializare a membrilor echipei, benefice pe termen lung.

Importanța cunoașterii literaturii contemporane

Importanța cunoașterii literaturii contemporane este un subiect rareori adus în discuție, cel puțin în învățământul românesc. Desigur, se studiază numeroase opere, cu valoare istorică, sentimentală sau pur și simplu opere apreciate de anumiți critici, dar literaturii contemporane românești nu i se oferă atenția pe care o merită.

În primul rând, literatura contemporană reprezintă omul de azi, trăirile acestuia, visele, speranțele, împlinirile, dezamăgirile. Dacă ignorăm cărțile care sunt scrise acum, ignorăm și viața națiunii actuale, deoarece romanele de azi reflectă evenimente recente, care s-au petrecut nu demult sau care sunt în curs de desfășurare, dar și efectul acstora asupra omului de astăzi, conturat de către scriitor în opera sa.

În al doilea rând, literatura contemporană este și o sursă de inspirație și gândire critică. Citind cărți contemporane, cititorul cumulează idei care, la rândul său, au fost formate sub influența anumitor evenimente, discuții cu oameni, orice lucru ce i-a ieșit în cale scriitorului în momentul în care acea operă a luat naștere, în prezent. Pe de altă parte, literatura contemporană reprezintă și un bun exercițiu de gândire critică, datorită faptului că nu tot ce zboară se mânăncă și nu tot ceea ce se publică este adevărat și/sau corect.

În concluzie, cunoașterea literaturii contemporane este de o mare importanță pentru adolescntul de azi, pentru că îi oferă o sursă de cunoaștere și de vizualizare a lumii în care trăiește. În plus, îi oferă o paletă largă de posibilități în ceea ce privește inspirația, necesară pentru creație, indiferent de ce calibru e și un bun exercițiu de diferențiere a informației falsificate de informația corectă, chiar dacă nu tot timpul aceasta este pe placul mulțimii.

Rolul călătoriilor în viața tinerilor

În tinerețe, omul are o mulțime de aspirații: să termine o facultate bună, să găsească un job bine plătit, să păstreze prieteniile frumoase, să fie apreciat de cei din jur. Totuși, din motive deseori financiare, tânărul uită de escapade și de rolul călătoriilor în viața sa.

În primul rând, călătoriile reprezintă o sursă de cunoaștere, fie că este vorba de locuri, oameni, obiceiuri, arhitectură, istorie, artă. Mintea umană memorează informațiile care sunt interesante, iar atunci când ești într-o călătorie, într-un loc nou, totul are un farmec aparte, chiar și aspectele de care nu ești pasionat în mod special.

În al doilea rând, o călătorie, fie ea și până în județul vecin, reprezintă o clipă de relaxare în viața tânărului, având în vedere că trăim în epoca vitezei. Stresul este un factor din ce în ce mai îngrijorător în ceea ce privește omul modern, iar combaterea acestuia se poate face în mai multe moduri, printre care și călătoriile. Ieșirea din cotidian, din programul zilnic este deja o sărbătoare, iar vacanțele oferă acest prilej de evadare. În călătorii grijile dispar, programul se schimbă, mintea și corpul se relaxează și de ce nu, omul ajunge să privească anumite aspecte din viața sa cu alți ochi.

Astfel, călătoriile nu sunt doar o sursă de cunoaștere, ci și de relaxare. O călătorie învață multe lucruri, dar și oferă momente de reculegere și de meditație, momente în care au loc revizuiri, îmbunătățiri și modificări a unor aspecte din viața omului care în marele oraș și ritmul infernal de lucru nu observă cele mai mici bucurii, cele mai mici lucruri ce pe termen lung înseamnă foarte mult.

Rolul muzicii în viața tinerilor

Din cele mai vechi timpuri, omului i-a plăcut muzica. O naștere era sărbătorită, printre altele, cu muzică; o înmormântare are și ea o linie melodică. Când e trist, când e vesel, când e într-un impas sau când vrea să se relaxeze, omul ascultă melodii. În special tinerii, pentru care muzica joacă un rol important în ceea ce privește găsirea propriei identități.

În primul rând, muzica este un loc de regăsire și de izolare. Odată ce căștile sunt puse în urechi și butonul de play pornit, adolescentul se pierde (sau regăsește) într-o lume ce-i aparține doar lui, o lume unde poate să facă ce vrea, unde se poate manifesta cum vrea el, o lume unde sentimentele ascunse ies la suprafață și sunt adevărate, așa cum cei din jur cel mai des nu le pot vedea.

În al doilea rând, muzica nu este doar un loc de izolare, ci și de exprimare.  În perioada adolescenței foarte multe lucruri sunt confuze, sentimentele sunt multe și năvalnice, cuvintele puține, dar parcă se cer singure să fie așternute pe hârtie. Uneori, au tendința să ajungă până la vocea adolescentului, iar din această luptă rezultă un cântec. În adolescență întâlnești acei băieți cu chitara, care învață câteva melodii pentru a se da șmecheri pe lângă fete. Tot în adolescență întâlnești fetele care vor să meargă pe urmele unei cântărețe celebre. Multe trupe s-au format pe când membrii acstora erau adolescenți.

Ideea este că muzica a fost, este și va fi un element etern, care își poate schimba curentul în timp, semnificația emoțională pentru individ, dar nu și intensitatea. O melodie este locul de izolare a unui adolescent, dar în același timp, este și o formă de exprimare, mai mult sau mai puțin verbală, dar indiscutabil, relevantă pentru acea clipă.

Despre emoții: pot fi acestea stăpânite sau nu de către un vorbitor în public?

Emoțiile sunt acele mici elemente care ne conturează personalitatea și sunt deseori folosite pentru a caracteriza pe cineva: prietenul tău este vesel, altul este irascibil, portarul e mereu trist, vecinul de bancă e un fricos și tot așa. Emoțiile nu sunt străine nici pentru persoanele publice sau cei care trebuie să vorbească pentru un public, iar faptul că ele (emoțiile) trebuie stăpânite poate fi o adevărată provocare.

În primul rând, stăpânirea unei emoții, indiferent de calitatea acesteia, cauza sau intensitatea, ține foarte mult de individ. Unii pot să își păstreze calmul în situații extreme, alții reacționează exagerat la un stimul foarte mic.Vorbitorul în public trebuie să rămână cât de cât imparțial față de ce se întâmplă în public și să se axeze pe ideea pe care o transmite, chiar dacă modul în care o face este unul departe de a fi sobru.

În al doilea rând, un vorbitor în public ar trebui să știe să-și stăpânească emoțiile, pentru că este un profesionist, iar ideea pe care o transmite trebuie să fie clară; pe de altă parte, emoțiile conferă o structură cuvintelor care sunt transmise publicului, impactul acestora fiind deseori dependent de modul în care au fost rostite. 

În concluzie, să fii emotiv este omenesc, iar un vorbitor în public poate să nu țină în frâu emoțiile sale pe tot timpul discursului, intervenind astfel momente jenante sau amuzante. Totuși, un vorbitor cu experiență va ști să transforme un moment care nu merge conform planului într-o pauză de relaxare, o glumă sau pur și simplu, va improviza, astfel încât discursul să fie reușit.

Utilitatea organizării unor activităţi extraşcolare de educaţie cinematografică

Cinematografia este o artă care, deși a apărut relativ recent, imediat a captat atenția publicului. În ziua de azi, când un film nu înseamnă un video scurt de câteva minute, proiectat pe un perete alb, într-o grădină de vară (mai mult sau mai puțin), importanța organizării unor activități extrașcolare, menite să educe elevul în ceea ce privește arta cinematografică, este mare.

În primul rând, o activitate extrașcolară este menită să învețe copilul despre ceva într-un mod diferit, poate mai interesant chiar. Câți dintre elevii unei școli au fost la un cinematograf? Cam toți. Câți dintre ei au cunoștințe în ceea ce privește ce se întâmplă ”în culise”? Nu foarte mulți. 

În al doilea rând, o activitate extrașcolară, indiferent de subiectul acesteia, este menită să apropie oamenii între ei. La astfel de ieșiri din cadrul școlii, elevul se paote exprima liber, poate face schimb de păreri nu doar cu colegii, ci și cu alte persoane care nu fac neapărat parte din învățământ, ceea ce înseamnă viziuni noi.

În concluzie, activitățile extrașcolare, de educație cinematografică sau de orice alt fel de educație, sunt importante. Elevul are de câștigat de pe urma acestora: învață ceva nou în afara cadrului de clasă, unde trebuie să se supună unor reguli sau tipare. În plus, ține minte mai bine o informație interesantă, mai ales dacă aceasta a fost auzită sau dezbătută de mai multe persoane, ofereindu-i elevului posibilitatea de a gândi critic și de a-și forma o părere proprie despre un subiect.

Despre rolul comunicării în relațiile de prietenie

Omul nu este făcut să-și petreacă viața ascuns într-un loc întunecat, fără a fi înconjurat de semeni. Pentru a se simți în largul său, omul are nevoie de relații cu alți oameni, iar pentru aceasta, are nevoie de cunoștințe în arta comunicării. Ca orice artă, aceasta nu apare la o vârstă anume, nu este înscrisă în gene și nu poate fi procurată de undeva. Arta conversației se învață pe parcurs, prin exercițiu, ca într-un moment al vieții să permită individului să-și consolideze legături de lungă durată - de exemplu, cele de prietenie.

În primul rând, comunicarea este o verigă importantă în construirea unei relații deoarece datorită acesteia doi oameni pot afla multe lucruri unul despre celălalt: ce culoare le place, când s-au născut, de unde provin, ce vârstă au, la ce visează și multe altele.

În al doilea rând, comunicarea permite realizarea unui schimb de idei într-o formă aprofundată, idei ce nu sunt neapărat identice, dar prezintă mai multe puncte de vedere asupra aceleiași situații. Astfel, omul este pus în fața propriei rațiuni, comunicarea reprezentând uleiul pentru rotițele care pun mintea în mișcare.

În concluzie, comunicarea este un element important în crearea unei legături: pe de oparte, oferă posibilitatea de a cunoaște un alt om și pe de altă parte, reprezintă unealta ce pune în funcțiune creierul uman, făcându-l să proceseze informații care nu-i sunt cunoscute.