Despre necesitatea promovării diversității culturale în societatea de azi

În prezent, omul are posibilitatea să călătorească aproape în orice colț al lumii, să facă cunoștință cu oameni de altă credință, cu o cultură aparte și cu o mentalitate diferită. Din acest motiv, diversitatea culturală este un subiect încă nou, dar foarte discutat.

În primul rând, diversitatea culturală trebuie promovată pentru că informarea populației despre cultura altui popor are un impact major. Astfel, cunoașterea tradițiilor unui popor ajută oamenii din preajma acestora să înțeleagă unele acțiuni care în societatea lor nu sunt obișnuite; de exemplu, manifestarea unei tradiții indiene este ceva nou, poate privit cu teamă de către europeni. Odață informați însă despre această tradiție, lucrurile se clarifică, europenii învață ceva nou și văd din altă perspectivă comportamentul indienilor.

În al doilea rând, promovarea diversității culturale este o acțiune ce unește oamenii între ei. În prezent, nu mai putem vorbi de omogenitate în ceea ce privește populația unei țări. Omul călătorește, stabilește legături cu alți oameni, se mută în altă țară, astfel încât în orice oraș mare există oameni de diferite rase, religii, mentalitate. Promovarea diversității duce la împrietenirea oamenilor între ei, la depășirea barierelor psihologice și în primul rând, la acceptare, care joacă un rol major în menținerea păcii.

În concluzie, diversitatea culturală este un subiect actual, iar promovarea acesteia este necesară pentru a crea legături între oameni, pentru a informa populația în ceea ce privește diferențele față de alte popoare, pentru a accepta o mentalitate diferită.

Despre curaj

Curajul este una dintre acele calități omenești greu de găsit într-o societate modernă. Curajul de a te exprima, curajul de a-ți argument ideile, curajul de a admite că ai greșit; nu doar curajul să faci o prostie de dragul ratingului printre semenii tăi.

Astfel, ca o primă premisă, curajul presupune arta de a admite ceva, fie că e un gând ce demult îți macină sufletul, fie că e o părere diferită de a celor de lângă tine. Capacitatea de a birui proprii monștri din conștiință și de a admite sau chiar afirma o idee merită tot respectul. Un om ce are curajul să admită că e gay este foarte curajos, având în vedere societatea conservatoare din care face parte. Un alt individ ce acceptă că a greșit, deși ca miză este propria libertate sau imagine în societate, este la fel de curajos – astfel demonstrează că natura umană nu este atât de decăzută precum pare. Un om care descoperă ceva și decide să expună lumii acel ceva este demn de toată admirația: să luăm drept exemplu susținerea heliocentrismului de către Galileo Galilei, afirmație ce nu putea fi acceptată de oamenii (și mai ales de religia creștină) din acea perioadă. Astfel, Galilei dă dovadă de curaj  mergând împotriva curentului, având tăria de a îndura toate relele pricinuite de către biserică, rămânând fidel afirmațiilor sale.

O altă premisă este că noțiunea de curaj este întâlnită destul de rar, fapt care a dus la denumirea prostie în curaj (același exemplu cu săritul cu capul în fântână). Astfel de ”act de eroism” este catalogat drept prostie, singura motivație nefiind capacitatea de a întrece propria limită, ci mai mult frica de a nu fi exclus din comunitate din motiv că ”nu are curajul să…”.

După părerea mea, curajul este o calitate rar întâlnită în ziua de astăzi, confundându-se mereu cu prostia sau actul de teribilism. Totuși, există oameni care știu să-și biruie monștrii interior și să admită ceea ce simt, cred, gândesc sau să-și întreacă propriile limite în anumite activități.

Astfel, curajul rămâne una dintre cele mai frumoase și înălțătoare însușiri ale omului; datorită curajului multe evenimente istorice au avut loc și s-au desfășurat așa cum au fost influențate de oameni. La fel, curajul a însemnat mult pentru personalitățile din trecut și din prezent: datorită acestuia, astăzi știm de X sau Y, care cândva a făcut fapte mărețe, lucru ce mă face să cred că nu e totul pierdut în lumea aceasta plină de umbre…

Despre luptă

Viața constă din nenumărate provocări, deziluzionări și momente penibile. Acestea fac parte din activitatea zilnică a unui om, indiferent de personalitatea lui, țara în care se află sau starea emoțională. Cineva ignoră, cineva fuge, dar cei mai mulți aleg o singură metodă de supraviețuire – lupta.

În primul rând, lupta constă în acceptarea realității și depunerea efortului pentru a o schimba în mai bine. Astfel, lucrurile rele nu sunt chiar atât de devastatoare dacă se întreprinde ceva pentru combaterea cauzelor aparițiilor acestora, o zi nasoală nu este atât de deranjantă dacă reușești să combați indispoziția și să vezi frumosul din jur. O relație ce tinde să se destrame poate fi remediată dacă se depune efortul necesar de a-ți înțelege partenerul și de a-ți corecta greșelile.

În al doilea rând, lupta, pe lângă necesitatea ei în procesul de supraviețuire, modelează caracterul omului. O personalitate puternică este doar acel om care luptă pentru el, pentru oamenii dragi, pentru o lume mai bună. Acesta se opune lucrurilor nefaste, încearcă să le schimbe sau să le accepte, păstrându-și totodată sufletul intact.

În concluzie, consider că ideea de luptă este importantă în viața unui om; pe de o parte, aceasta asigură supraviețuirea. Pe de altă parte, ajută la formarea personalității și la acceptarea realității în culorile ei sumbre.