În ce masură căminul poate sau nu poate garanta echilibrul interior al unui individ?

Căminul reprezintă un element vital pentru formarea unui individ. De la naștere până la plecarea din casa părintească și după, omul are tendința să-și amintească despre multe lucruri din trecut și să compare perspectiva sa cu cea a altor oameni.

În primul rând, căminul influențează echilibrul interior al individului din momentul în care acesta începe să înțeleagă ce se întâmplă în jur. O casă fericită, unde membrii familiei se înțeleg și învață lucruri împreună, va influența pozitiv un individ. Acesta, cel mai probabil, va avea tendința să-și caute un partener de viață ce împărtășește aceleași valori pe care le-au împărtășit părinții sau frații săi.

În al doilea rând, deși căminul este locul cel mai drag până în momentul în care copilul devine adult, echilibrul interior al individului odată ce acesta începe să-și creeze propriul cămin nu este garantat. Mereu există elementul de imprevizibil și chiar dacă aparent lucrurile merg bine și în direcția preferată, tot timpul poate să apară ceva ce te zdruncină - ceva ce nu vine neapărat din interior sau din partea oamenilor dragi. Echilibrul interior, deși deseori este susținut de anturaj și de familie, nu este sută la sută controlabil sau dependent de cămin.

În concluzie, căminul poate sau nu poate garanta echilibrul interior al unui individ. Pe de o parte, poate menține sau potența fericirea și starea de bine al omului, dar pe de altă parte nu poate garanta stabilitatea acestui sentiment în timp sau în situații critice.

Despre bunătate

Bunătatea este o trăsătură mai rar întâlnită astăzi sau, cel puțin, nu peste tot. Fie că este vorba despre bunătatea arătată față de oameni, față de natură sau față de sine însuși, aceasta rămâne a fi o parte din ființa umană, chiar dacă se găsește în proporții diferite în funcție de individ.

În primul rând, bunătatea ne ajută să creăm legături cu cei din jur. Un gest de bunătate este și o poartă spre sufletul unui om. Desigur, nu de fiecare dată bunătatea este răsplătită pe măsură - oamenii sunt deseori egoiști și uită repede binele făcut cândva, ba mai și profită de acesta.

În al doilea rând, bunătatea poate fi și o metodă de apreciere față de propria persoană. Unii oameni simt nevoia să facă bine, pentru a se simți și ei mai bine. Acțiunile de caritate, mai ales, sunt o formă de a obține o imagine mai bună asupra propriei persoane, dar și de a ajuta pe cineva care are nevoie de acest ajutor.

În concluzie, bunătatea este o trăsătură care chiar dacă nu este manifestată prea des de unii oameni, există și face parte din firea umană. Aceasta ne ajtă să ne apropiem de comunitate și să ne apreciem mai mult pe noi înșine.