Se zice că omul se naște cu un anumit
grad de inteligență – ”inteligență nativă” în termeni psihologici.
Întrebarea este dacă aceasta se păstrează și pe parcursul vieții,
nealimentată de surse de informare și formare?
Pe de o parte, inteligența clasifică
oamenii în intelectuali sau mai puțin. Astfel, o persoană cultă, care nu
se mulțumește doar cu inteligența dată de ”mama natură”, care pe tot
parcursul vieții se informează despre tot și își formează anumite
viziuni asupra unor lucruri, concepte și principii devine, în ochii
oamenilor din jur, un ”inteligent” în sensul denotative al cuvântului.
Pe de altă parte, inteligența în sine nu
constă doar în acumularea de cunoștințe, ci și gestionarea lor, crearea
propriului mod de gândire după meditații complexe. Un om bine informat
nu este neapărat inteligent: acesta poate avea un rezervor de stocare a
informației, dar nu și un aparat de gestionare a acesteia.
Astfel, inteligența nu se măsoară doar în
cantitatea de cunoștințe acumulate; nefiind analizate, acestea rămân
simple informații utile sau mai puțin, nepersonalizate și reci.
Inteligența în sine constă în capacitatea de înțelegere a informațiilor
și crearea unor păreri personale despre ceva anume, păreri bazate pe
concepte logice și raționale. De altfel, termenul de ”inteligență
natală” s-ar putea să nu fie atât de abstract pe cât pare…