Rolul comunicării în reușita unui proiect de echipă

Comunicarea este elementul esențial atunci când vine vorba de proiectele realizate în echipă. Indiferent de forma acesteia, comunicarea asigură o bună desfășurare a unei activități.

În primul rând, comunicarea înseamnă un schimb de idei. Fiecare membru al echipei poate avea o anumită viziune asupra unui subiect, ceea ce înseamnă mai multe puncte de vedere care nu fac decât să îmbunătățească semnificativ proiectul. Mai multe păreri și schimbul de viziuni scot în evidență atât punctele forte ale proiectului, cât și defectele sau aspectele la care se poate lucra și se pot perfecționa.

În al doilea rând, reușita unui proiect de echipă, prin comunicare, înseamnă și oportunitate, pentru fiecare membru, de a căpăta experiență, atât în ceea ce privește aspectul profesional, cât și aspectul personal. Abilitățile de socializare,dobândite în urma unor proiecte comune, sunt și ele, la rândul lor, importante, deoarece oferă individului capacitatea de a-și îmbunătăți modul de interacțiune cu oamenii, în special în ceea ce privește sfera profesională. Primul contact sau contactul rece este atunci când omul se găsește în situația de a vorbi, pentru prima dată, cu un necunoscut, iar țelul acestei convorbiri este interesarea interlocutorului în subiectul abordat.

Drept urmare, comunicarea într-un proiect de echipă contează foarte mult, deseori de acest aspect depinzând reușita proiectului. Pe de o parte, comunicarea oferă mai multe soluții pentru aceeași problemă, mai multe idei pentru același subiect și pe de altă parte, dezvoltă abilitățile de socializare a membrilor echipei, benefice pe termen lung.

Despre speranță

Speranța, prin definiție, este un sentiment de încredere că totul va fi bine în ceea ce privește o acțiune, o dorință, o reușită. Astfel, natura umană are nevoie de speranță pentru a excela în momentele în care totul pare a fi pierdut.

În primul rând, datorită speranței mulți oameni reușesc să meargă mai departe. Deseori, acțiunile nu aduc direct spre țel, deoarece dacă este aleasă o cale dificilă mereu vor apărea impedimente, care uneori par a fi de nedepășit. Se întâmplă ca în unele situații omul să nu mai poată face nimic, iar atunci îi rămâne doar speranța, care, de altfel, ridică mult moralul și ajută la vederea luminii din față, lumină care, de fapt, duce la rezolvarea problemei.

În al doilea rând, speranța poate fi privită și ca o formă de consolare; în situațiile în care nimic nu mai depinde de om și nimic nu mai poate fi făcut, speranța este acel element care menține integritatea psihologică și morală a individului sau reprezintă consolarea de care are nevoie natura umană.

În consecință, speranța joacă un rol important în ceea ce privește ridicarea moralului unui om: pe de o parte, aceasta reprezintă motivația necesară în clipele dificile și pe de altă parte, speranța este un factor psihologic de consolare în situațiile în care (aparent) nu mai există nicio ieșire.