Despre creșterea, alegerile și schimbările pe care le poate face un individ

De când omul face primii pași (și chiar mai devreme), viața se așterne în fața lui sub forma unui drum, care poate lua numeroase întorsături. Pe ce drum va merge, ce alegere va face și cum aceasta îi va schimba viața, ține doar de el.

În primul rând, ideea de cresc, aleg și schimb înseamnă seriozitate față de propriile decizii și acțiuni. Fie că schimbarea este foarte mică - de exemplu, o cămașă albă și nu una neagră purtată la un interviu - aceasta poate influența o zi, un eveniment sau pur și simplu, dispoziția pentru moment. Firea umană își dorește o schimbare de fiecare dată când ceva nu merge așa cum ar trebui să meargă, de aceea asumarea alegerilor pe care le face un individ este un lucru important.

În al doilea rând, creșterea unui om, indiferent dacă este vorba de viața profesională, cunoștințe în anumite domenii, avansarea la locul de muncă sau realizarea că o relație, fie de prietenie sau amoroasă nu merge bine, înseamnă maturitate. Maturitatea nu vine neapărat odată cu vârsta, ci cu experiența în viață, care reiese din alegerile făcute mai devreme sau mai târziu și schimbările care au loc drept urmare a acestor alegeri.

În concluzie, creșterea, alegerile și schimbările pe care le face un individ îl definesc ca persoană. Pe de o parte, îl duc în punctul în care vrea să fie - sau cât mai aproape de acesta iar de altă parte, îl maturizează și-l pregătesc pentru a fi o entitate valoroasă în societate.

Pot sărbătorile să influențeze ritmul cotidian sau nocturn într-o comunitate?

Sărbătorile sunt așteptate cu nerăbdare de toată lumea, mai ales cele de iarnă. Copiii sunt cei care se bucură cel mai mult, dar asta nu înseamnă că adulții nu simt magia acestor zile. Fie că este vorba de Crăciun, Paște sau alte sărbători (nu neapărat religioase), ritmul de viață suferă modificări.

În primul rând, sărbătorile înseamnă zile libere, chiar și în timpul săptămânii, rezultatul fiind că la locul de muncă se întâmplă anumite schimbări. Programul poate fi prelungit sau scurtat, în funcție de angajator și de legislație, drept urmare, oamenii ies mai devreme sau mai târziu de la muncă decât de obicei și astfel li se modifică și programul pentru ziua respectivă.

În al doilea rând, sărbătorile înseamnă o perioadă când multe lucruri sunt date peste cap: programul magazinelor este modificat, oamenii merg la cumpărături la ore la care nu sunt obișnuiți să o facă. În ceea ce privește programul nocturn, acesta devine brusc viabil: ce copil nu stă până noaptea târziu în așteptarea moșului? Ce adolescenți nu se culcă mai târziu atunci când a doua zi au liber?

În concluzie, sărbătorile modifică ritmul cotidian și nocturn al unei comunități prin schimbarea programului de muncă și  celui personal.

Despre hotărâre: scopul scuză mijloacele

Hotărârea este o trăsătură pe care nu toată lumea o are. Când vine vorba despre carieră, se consideră că bărbații sunt mai hotărâți și știu ceea ce își doresc. Femeile, în schimb, sunt ceva mai nehotărâte, fie că este vorba despre ce vor mânca la cină, ce rochie să poarte pentru un anumit eveniment sau dacă să trimită un mesaj sau nu. Evident, astea sunt generalități care nu se aplică universal. Indiferent de gen, un om hotărât este deseori privit ca cineva care deseori se ghidează după principiul scopul scuză mijloacele.

În primul rând, un om hotărât obține ceea ce vrea. Fie că își dorește să avanseze la locul de muncă, sau să înființeze o organizație, sau să facă un pas important în ceea ce privește o relație, omul hotărât are avantajul să cunoască ce își dorește și să întreprindă acțiuni care-l duc la rezultatul dorit. Desigur, trebuie luat în considerare și elementul-surpriză, întâmplarea sau norocul.

În al doilea rând, un om hotărât, care are tendința să calce peste cadavre, s-ar putea să își facă singur rău. Fie pentru că, mergând țintă spre țelul său, le face altora rău pe parcurs și undeva, cândva în viitor, roata se întoarce și omul hotărât suferă, fie pentru că alți oameni, invidioși pe succesul său, se avântă în a-i pune bețe în roate.

În concluzie, atunci când scopul scuză mijloacele, un om hotărât trebuie să fie pregătit pentru ce este mai rău, fără a renunța la visul său și fără a se opri din ceea ce face. Desigur, ideal ar fi să nu rănească pe alții, dar această situație este practic imposibilă.

Despre rolul comunicării în relațiile de prietenie

Omul nu este făcut să-și petreacă viața ascuns într-un loc întunecat, fără a fi înconjurat de semeni. Pentru a se simți în largul său, omul are nevoie de relații cu alți oameni, iar pentru aceasta, are nevoie de cunoștințe în arta comunicării. Ca orice artă, aceasta nu apare la o vârstă anume, nu este înscrisă în gene și nu poate fi procurată de undeva. Arta conversației se învață pe parcurs, prin exercițiu, ca într-un moment al vieții să permită individului să-și consolideze legături de lungă durată - de exemplu, cele de prietenie.

În primul rând, comunicarea este o verigă importantă în construirea unei relații deoarece datorită acesteia doi oameni pot afla multe lucruri unul despre celălalt: ce culoare le place, când s-au născut, de unde provin, ce vârstă au, la ce visează și multe altele.

În al doilea rând, comunicarea permite realizarea unui schimb de idei într-o formă aprofundată, idei ce nu sunt neapărat identice, dar prezintă mai multe puncte de vedere asupra aceleiași situații. Astfel, omul este pus în fața propriei rațiuni, comunicarea reprezentând uleiul pentru rotițele care pun mintea în mișcare.

În concluzie, comunicarea este un element important în crearea unei legături: pe de oparte, oferă posibilitatea de a cunoaște un alt om și pe de altă parte, reprezintă unealta ce pune în funcțiune creierul uman, făcându-l să proceseze informații care nu-i sunt cunoscute.

Despre rolul prietenilor în luarea unor decizii

Omul este o creatură sociabilă care nu poate duce un trai decent fără comunicare. Deoarece toți suntem diferiți, tindem să ne înconjurăm cu oameni ce poate nu gândesc la fel, dar au aceleași gusturi în materie de modă, muzică, mâncare, literatură. Orice individ ajunge la un moment sau altul într-o situație în care este necesară luarea unei decizii, un proces care este deseori dificil. În acest moment intervine susținerea oamenilor apropiați, familiei, prietenilor.

În primul rând, un prieten poate oferi un sfat în cea ce privește o decizie. Cel mai important, poate oferi o altă viziune asupra deciziei, fiind oarecum străin de problema care a creat conflictul. În alte cuvinte, poate oferi o viziune obiectivă aspura întâmplării, o viziune ce poate ajuta la luarea unei decizii corecte.

În al doilea rând, un prieten este un stâlp de susținere, astfel încât luarea unei decizii, oricât de corectă sau incorectă ar fi, oferă individului o siguranță; siguranța că în urma luării acesteia, a decizie, el nu va fi decăzut în ochii unui prieten, iar atitudinea acestuia va rămâne aceeași, neschimbată.

În concluzie, prietenul la nevoie se cunoaște. Pe de o parte, acesta poate oferi o viziune proaspătă asupra situației și pe de altă parte, va fi solidar indiferent de rezultatul deciziei luate.

Despre rolul internetului în promovarea unei cărți

Generația de azi este numită și generația internetului, deoarece preferă să petreacă mult timp într-o rețea virtuală. O afirmație cât se poate de eronată, deoarece trebuie să recunoaștem faptul că noi toți suntem o generație a internetului, de la mic la mare. Datorită acestui fapt, promovarea unor informații, idei și produse a devenit mult mai ușoară. Același lucru poate fi spus și despre cărți.

În primul rând, cărțile sunt considerate de mulți oameni ca fiind o metodă învechită de a-ți petrece timpul. Încă sunt cei care preferă să ”halucineze privind o foaie”, iar internetul este o metodă foarte bună de a promova un volum: deoarece tot mai multă lume își petrece timpul pe rețelele de socializare, șansele ca o carte să fie văzută de un număr mare de oameni sunt considerabile.

În al doilea rând, tot mai multe persoane își petrec timpul pe internet, iar o parte dintre aceste persoane dețin bloguri unde scriu despre diferite subiecte. Astfel, o carte poate fi la fel de bine promovată de către un blogger care scrie despre literatură, postează articolul pe blog și apoi îl distribuie pe rețelele de socializare, ca acesta să fie văzut de mai multe persoane. În plus, un potențial cititor își poate crea o părere despre carte prin prisma unui articol sau chiar recenzie.

În concluzie, promovarea unei cărți prin intermediul internetului este o idee excelentă: pe lângă faptul că astfel are șansa de a fi văzută de mai multe persoane, părerea unui blogger mai cunoscut despre volumul respectiv ar atrage mai mulți potențiali cumpărători.

Despre drama interioară a unui individ

Orice individ, real sau imaginar, trece pe parcursul vieții sale printr-o dramă interioară, de intensitate variabilă și origine rareori bine cunoscută. Acest aspect al sufletului uman este bine portretizat în cadrul unor opere literare marcante pentru un popor, o perioadă și în special, pentru cititor.

Astfel, ca o primă idee, suferința cauzată de o dramă interioară este, până la un anumit punct, o necesitate a individului. Un om este o creatură complexă, pentru care orice sentiment trebuie trăit, preferabil la o intensitate cât mai mare. Ca exemplu, Ghiță din Moara cu noroc  este un personaj care trăiește o dramă interioară ce-i corupe sufletul: om de treabă, gospodar și familist la început (“un om harnic și sârguitor, era mereu așezat și pus pe gânduri, se bucura când o vedea pe dânsa [pe Ana] veselă”), acesta ajunge în împrejurări care-i declanșează o latură întunecată a sufletului: setea de bani ce-l transformă într-un individ diferit sumbru ("acum el se făcuse de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucr de nimic, nu mai zâmbea ca înainte, ci râdea cu hohot încât îți venea să te sperii de el”, “când mai se hârjonea cateodată cu dânsa își pierdea lesne cumpătul și lăsa urme vinete pe brațe”.

O a doua idee în ceea ce privește necesitatea unei drame interioare este capacitatea acesteia de a defini un individ. Există oameni ce datorită dramei interioare se evidențiază, capătă un contur și ocupă un loc în societate. În literatura română, îl întâmpinăm pe Ștefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. Deși opera este narată de la persoana I, din perspectiva lui Ștefan - deci dintr-o perspectivă subiectivă, cititorul poate observa că personajul principal este construit pe baza dramei sale interioare și nu invers. Ștefan este un bărbat nesigur, trăind sub semnul incertitudinii în ceea ce privește loialitatea soției sale. Obsesia pentru întrebarea dacă Ela îi este fidelă sau nu îl urmărește și în cele mai importante momente din viața sa: "era o suferinţă de neînchipuit". Pe de altă parte, suferința pe care o trăiește în război potențează suferința amoroasă, complicând și îmbogățind astfel drama interioară: ”Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu", "cădem cu sufletele rupte în genunchi, apoi alergăm, coborâm speriați [] nu mai e nimic omenesc în noi". 

În concluzie, suferința interioară (drama) este un element important și chiar fundamental pentru un individ: pe de o parte, aceasta face parte din necesitățile spirituale ale omului, conșient sau nu; pe de altă parte, drama interioară definește, direct sau indirect, un individ, plasându-l într-un anumit context social.