Despre hotărâre: scopul scuză mijloacele

Hotărârea este o trăsătură pe care nu toată lumea o are. Când vine vorba despre carieră, se consideră că bărbații sunt mai hotărâți și știu ceea ce își doresc. Femeile, în schimb, sunt ceva mai nehotărâte, fie că este vorba despre ce vor mânca la cină, ce rochie să poarte pentru un anumit eveniment sau dacă să trimită un mesaj sau nu. Evident, astea sunt generalități care nu se aplică universal. Indiferent de gen, un om hotărât este deseori privit ca cineva care deseori se ghidează după principiul scopul scuză mijloacele.

În primul rând, un om hotărât obține ceea ce vrea. Fie că își dorește să avanseze la locul de muncă, sau să înființeze o organizație, sau să facă un pas important în ceea ce privește o relație, omul hotărât are avantajul să cunoască ce își dorește și să întreprindă acțiuni care-l duc la rezultatul dorit. Desigur, trebuie luat în considerare și elementul-surpriză, întâmplarea sau norocul.

În al doilea rând, un om hotărât, care are tendința să calce peste cadavre, s-ar putea să își facă singur rău. Fie pentru că, mergând țintă spre țelul său, le face altora rău pe parcurs și undeva, cândva în viitor, roata se întoarce și omul hotărât suferă, fie pentru că alți oameni, invidioși pe succesul său, se avântă în a-i pune bețe în roate.

În concluzie, atunci când scopul scuză mijloacele, un om hotărât trebuie să fie pregătit pentru ce este mai rău, fără a renunța la visul său și fără a se opri din ceea ce face. Desigur, ideal ar fi să nu rănească pe alții, dar această situație este practic imposibilă.

Despre greșeală

Greșeala face parte din algoritmul învățării. Astfel, nimic nu poate fi făcut bine din prima; nimeni nu se naște învâțat, și toate descoperirile și realizările în viață sunt făcute treptat.

În primul rând, omul cât trăiește învață. Greșeală face parte din viața lui de zi cu zi, aceasta având menirea să încurajeze dezvoltarea individului. Astfel, greșind într-un exercițiu de matematică, individul va încerca o altă metodă de rezolvare sau o va încerca din nou pe prima, pentru a se asigura că e bună sau nu. Un grup de prieteni nu va mai invita o persoană anume la un eveniment, învățând din greșeala de a o invita la un alt eveniment, această făcând dezastru. Un amorezat nu va mai cumpăra crini de ziua iubitei sale, amintindu-și de ultima dată când domnișoarei alergice i s-a umflat fața.

În al doilea rând, greșeala este deseori urmată de pesimism din partea celuia care a făcut-o. Personal, consider că o astfel de abordare este incorectă; omul din greșeli învață. Când se închide o ușă se bate la alta; așa e și cu greșitul. Dacă prin intermediul unei gafe s-au stricat relațiile cu cineva, tot ce face individul de rând este să-și plângă de milă sau să zică ”nu există niciun mod de a-mi repara greșeala”.  Dar, surpriză – tot timpul există o ieșire din situație, oricare ar fi ea. Omul trebuie să fie mai deschis spre lucruri și abordări noi, la fel e foarte important și capacitatea acestuia de a trece peste. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, greșeala nu mai are aura aceea de fatalitate și de inexistență a unei soluții.

Astfel, greșeala își are rolul în formarea individului și în avansarea acestuia în orice domeniu. Totuși, pentru mulți oameni proprietatea de a greși este deseori transformată într-un dezastru, aceștia fiind incapabili să treacă peste sau să încerce să o repare.