Importanţa scrierilor memorialistice pentru înţelegerea operei unui artist

Importanţa scrierilor memorialistice pentru înţelegerea operei unui artist este un subiect rareori discutat, datorită faptului că în învățământul preuniversitar accentul se pune pe ce a vrut criticul să spună despre opera unui scriitor, pictor, muzician și nu pe ce a vrut artistul să transmită prin opera sa. 

Din fericire, accesul la internet este practic nelimitat, iar cei interesați pot găsi oricând o carte despre amintiri sau o (auto)biografie, romanticizată sau nu, a unui mare om.

În primul rând, scrierile memorialistice reprezintă un reper de cunoaștere a persoanei din spatele operei, lucru care pentru mine înseamnă mult.Deseori se vorbește despre geniu și despre talent, ridicând artistul în slăvi, transformându-l într-un obiect de cult și ignorând acea parte de ”persoană” care este el, de fapt. Memoriile, în schimb, îl prezintă pe creator publicului așa cum este el, un om care a adus pe lume ceva frumos.

În al doilea rând, citind o scriere memorialistică descoperi deseori motivul sau punctul de plecare a unei opere și totodată, viziunea despre această lucrare se schimbă, capătă o notă personală, pentru că admiratorul asociază opera cu omul care a creat-o. E o plăcere să-l descoperi pe cel care, la un moment dat din viața sa, sub influența unui eveniment, sentiment sau loc a înființat un lucru frumos, în cuvinte, acuarelă sau note muzicale.

În concluzie, aprecierea unei lucrări de artă, indiferent de forma pe care o îmbrățișează, se poate face și din perspectiva unei scrieri memorialistice. O dată, pentru a afla cine a fost sau este, de fapt, persoana din spatele creației și o dată, pentru a oferi o nouă viziune despre ce se petrece în acea operă, care îi sunt rădăcinile și ce, mai exact, a împins creatorul să o facă să vadă lumina zilei.

Despre libertate

Omul se naște liber – cel puțin așa crede el. Libertatea lui însă este influiențată de mulți factori, precum regiunea din care provine, regimul politic, orientarea religioasă, educația în familie și mentalitatea societății din care face parte.

Pe de o parte, consider că libertatea este un termen deseori folosit greșit. Astfel, libertatea nu presupune indiferența față de normele morale; la fel, aceasta nu presupune nici anarhie, nesupunere totală față de lege. Libertatea înseamnă alegerea dorită de tine, cu implicarea răspunderii pentru faptele proprii. Un ucigaș are libertatea de a ucide, dar acesta va răspunde în fața legii pentru crima comisă.

Pe de altă parte, libertatea presupune gândirea sinceră, necenzurată, acest fenomen numindu-se ”libertate de exprimare”. Deși într-un mare număr de țări acest fenomen este rar întâlnit – datorită regimurilor politice, zombării religioase sau minților încuiate, libertatea există în interiorul unor persoane inteligente. Astfel, oricât de mult nu s-ar interzice în exterior, libertatea d gândire, cea din interior, nu poate fi subjugată niciodată.

În concluzie, libertatea presupune exprimarea propriilor sentimente, păreri, acțiuni. Totuși, acestea presupun și o răspundere, ceea ce face libertatea mai puțin credibilă pentru cei care nu înțeleg esența acestui concept. La fel, libertatea (de gândire mai ales) nu poate fi subjugată: chiar dacă aceasta se manifestă drept supunere în exterior, în interior va rămâne aceeași, indiferentă față de factorul ce nu vine din interior.