Efectele pe care procesul occidentalizării le-a avut asupra societății românești

Occidentalizarea a fost un proces care încet-încet și-a pus amprenta asupra vieții românilor. Fie că este vorba de idei, concepții sau legi ce apar din ce în ce mai mult și mai des în România, acestea influențează în mare măsură societatea.

În primul rând, occidentalizarea înseamnă progres și libertate de exprimare. Societatea românească a resimțit asupra sa efectul acestui curent prin apariția a numeroase publicații cu un conținut necenzurat, dar și prin înființarea a numeroase organizații care militează pentru cauze ce în trecut nu erau discutate sau chiar interzise. Astăzi, oricine poate avea o opinie.

În al doilea rând, occidentalizarea are și o parte întunecată, aceasta fiind accesul liber la informație, deseori aceasta - informația - fiind percepută eronat de către cei ce nu au un cuvânt de spus într-un domeniu  sau este aplicată greșit.

În concluzie, occidentalizarea, pe lângă libertatea de exprimare și dreptul la informare, a adus societății noastre și posibilitatea de a munci în domenii puțin cunoscute sau de a implementa lucruri ce în trecut nu erau discutate, dar în prezent pot avea un impact major asupra dezvoltării unei țări. 

Despre creșterea, alegerile și schimbările pe care le poate face un individ

De când omul face primii pași (și chiar mai devreme), viața se așterne în fața lui sub forma unui drum, care poate lua numeroase întorsături. Pe ce drum va merge, ce alegere va face și cum aceasta îi va schimba viața, ține doar de el.

În primul rând, ideea de cresc, aleg și schimb înseamnă seriozitate față de propriile decizii și acțiuni. Fie că schimbarea este foarte mică - de exemplu, o cămașă albă și nu una neagră purtată la un interviu - aceasta poate influența o zi, un eveniment sau pur și simplu, dispoziția pentru moment. Firea umană își dorește o schimbare de fiecare dată când ceva nu merge așa cum ar trebui să meargă, de aceea asumarea alegerilor pe care le face un individ este un lucru important.

În al doilea rând, creșterea unui om, indiferent dacă este vorba de viața profesională, cunoștințe în anumite domenii, avansarea la locul de muncă sau realizarea că o relație, fie de prietenie sau amoroasă nu merge bine, înseamnă maturitate. Maturitatea nu vine neapărat odată cu vârsta, ci cu experiența în viață, care reiese din alegerile făcute mai devreme sau mai târziu și schimbările care au loc drept urmare a acestor alegeri.

În concluzie, creșterea, alegerile și schimbările pe care le face un individ îl definesc ca persoană. Pe de o parte, îl duc în punctul în care vrea să fie - sau cât mai aproape de acesta iar de altă parte, îl maturizează și-l pregătesc pentru a fi o entitate valoroasă în societate.

Pot sărbătorile să influențeze ritmul cotidian sau nocturn într-o comunitate?

Sărbătorile sunt așteptate cu nerăbdare de toată lumea, mai ales cele de iarnă. Copiii sunt cei care se bucură cel mai mult, dar asta nu înseamnă că adulții nu simt magia acestor zile. Fie că este vorba de Crăciun, Paște sau alte sărbători (nu neapărat religioase), ritmul de viață suferă modificări.

În primul rând, sărbătorile înseamnă zile libere, chiar și în timpul săptămânii, rezultatul fiind că la locul de muncă se întâmplă anumite schimbări. Programul poate fi prelungit sau scurtat, în funcție de angajator și de legislație, drept urmare, oamenii ies mai devreme sau mai târziu de la muncă decât de obicei și astfel li se modifică și programul pentru ziua respectivă.

În al doilea rând, sărbătorile înseamnă o perioadă când multe lucruri sunt date peste cap: programul magazinelor este modificat, oamenii merg la cumpărături la ore la care nu sunt obișnuiți să o facă. În ceea ce privește programul nocturn, acesta devine brusc viabil: ce copil nu stă până noaptea târziu în așteptarea moșului? Ce adolescenți nu se culcă mai târziu atunci când a doua zi au liber?

În concluzie, sărbătorile modifică ritmul cotidian și nocturn al unei comunități prin schimbarea programului de muncă și  celui personal.

Despre necesitatea cunoașterii unor limbi străine în dezvoltarea personală

Cunoașterea unei limbi străine este benefică pentru individ, în special în ceea ce privește dezvoltarea personală. Cu cât mai multe limbi cunoaște un om, cu atât mai bine pentru el și pentru formarea sa.

În primul rând, odată cu învățarea unei limbi străine, crește numărul de informații la care are acces individul. Nu de multe ori m-am regăsit în situația în care aveam nevoie de o informație, dar nu o puteam găsi în limba română. O căutam din nou, de data aceasta, într-o altă limbă, și îmi apăreau alte surse, alte piste, astfel încât puteam să comasez din mai multe surse, ca să obțin ceva integru. Sunt sigură că toți am fost în această situație.

În al doilea rând, o limbă străină înseamnă o ușă deschisă și posibilitatea de a cunoaște oameni noi, de a le observa modul de gândire, de a încerca deslușirea mentalității lor. Cunoașterea unui om care și-a petrecut copilăria în alte condiții, sau care are un job care e privit diferit în țara ta, sau un om a cărui relații cu sexul opsus au alte principii decât ale tale - toate acestea sunt o sursă nelipsită de informație. Datorită prieteniei cu un străin, poți învăța multe, poți să-ți revizuiești anumite idei sau pur și simplu să compari cum este la ei și cum este la tine. În dezvoltarea personală, aceste lucruri joacă un rol destul de important - rolul de autocunoaștere și de întrecere a propriilor limite.

În concluzie, o limbă străină poate să ofere nenumărate posibilități, fie că este vorba despre informare sau despre cercetare a modului de viață a oamenilor din alte țări. Persoana astfel se dezvoltă, capătă experiență și poate să vadă un lucru din mai multe puncte de vedere.

Despre hotărâre: scopul scuză mijloacele

Hotărârea este o trăsătură pe care nu toată lumea o are. Când vine vorba despre carieră, se consideră că bărbații sunt mai hotărâți și știu ceea ce își doresc. Femeile, în schimb, sunt ceva mai nehotărâte, fie că este vorba despre ce vor mânca la cină, ce rochie să poarte pentru un anumit eveniment sau dacă să trimită un mesaj sau nu. Evident, astea sunt generalități care nu se aplică universal. Indiferent de gen, un om hotărât este deseori privit ca cineva care deseori se ghidează după principiul scopul scuză mijloacele.

În primul rând, un om hotărât obține ceea ce vrea. Fie că își dorește să avanseze la locul de muncă, sau să înființeze o organizație, sau să facă un pas important în ceea ce privește o relație, omul hotărât are avantajul să cunoască ce își dorește și să întreprindă acțiuni care-l duc la rezultatul dorit. Desigur, trebuie luat în considerare și elementul-surpriză, întâmplarea sau norocul.

În al doilea rând, un om hotărât, care are tendința să calce peste cadavre, s-ar putea să își facă singur rău. Fie pentru că, mergând țintă spre țelul său, le face altora rău pe parcurs și undeva, cândva în viitor, roata se întoarce și omul hotărât suferă, fie pentru că alți oameni, invidioși pe succesul său, se avântă în a-i pune bețe în roate.

În concluzie, atunci când scopul scuză mijloacele, un om hotărât trebuie să fie pregătit pentru ce este mai rău, fără a renunța la visul său și fără a se opri din ceea ce face. Desigur, ideal ar fi să nu rănească pe alții, dar această situație este practic imposibilă.

Pot fi părinții un model pentru copii?

Părinții sunt acei oameni din viața unui tânăr care au grijă de el până când poate să o facă singur, iar deseori, îl susțin pe tot parcursul vieții. Deseori se vorbește despre faptul că un om are un model în viață, de multe ori acest model fiind o persoană din anturajul său. Așadar, apare întrebarea: pot fi părinții un model pentru copiii lor? Răspunsul este afirmativ.

În primul rând, omul este construit în așa fel încât să învețe prin imitare - primul cuvânt, primul pas, primele mofturi. Într-o familie unde domnește respectul și dragostea, copilul va crește armonios, va căpăta noțiuni necesare pentru a crește un om demn. Într-o familie dezorganizată, copilul va avea tendința să învețe cum apucă și de la cine apucă, astfel încât să ajungă să considere că un lucru rău este absolut normal, doar pentru că modelul său în viață îl face.

În al doilea rând, un părinte poate fi un model nu doar în ceea ce înseamnă relații interumane, ci și un exemplar ce fac parte dintr-o profesie. Astfel, copilul ajunge să vadă și partea cealaltă a medaliei în ceea ce privește ce înseamnă să fii doctor, învățător sau femeie de servici. Prin intermediul părintelui său, individul vede și învață lucruri care în viitor nu vor face neapărat parte din viața sa - nu toți vor să pășească pe urmele părinților săi, dar va ști cât efort și dăruire sunt puse în acea meserie.

În concluzie, părinții pot fi modele în viață, atât pozitive cât și negative, în ceea ce privește statutul de om sau profesia pe care o practică. Important este faptul că oamenii ce dau viață își modelează copilul, conștient sau mai puțin, de aceea trebuie să aibă grijă ce exact îl învață.

Dreptul la muncă într-un alt stat european reprezintă sau nu o oportunitate pentru cetățenii români?

Munca este un aspect important în viața socială a unui individ - prin intermediul acesteia omul își câștigă existența, ajunge la un țel sau descoperă noi orizonturi. Dar reprezintă aceasta o oportunitate pentru un om ce vine de departe? Este dreptul la muncă (într-un alt stat european) o oportunitate pentru cetățeanul român? Eu consider că da.

În primul rând, un post de muncă într-o altă țară este o oportunitate pentru un om. Dacă acest post de muncă este acceptat, individul are ocazia, în primul rând, să cunoască o altă societate, alți oameni, altă mentalitate și de ce nu, alte puncte de vedere asupra domeniului în care activează.

În al doilea rând, intervine și factorul financiar, pentru că în alte state europene, salariile sunt pe măsură, destul de mari comparativ cu aprecierea aceluiași post în România. Pe de altă parte, românii sunt dispuși să realizeze munci pe care străinii nu vor să le execute (pentru salariul oferit), așa că pe lângă salariul mai mare, omul trebuie să accepte și lipsa familiei sau a comfortului pe care-l avea acasă.

În concluzie, munca într-un alt stat european, deși costă mai mult - deci individul este mai apreciat, are și o parte întunecată a medaliei - distanța față de casă, față de cei dragi și diferența de mentalitate. Pentru un tânăr însă, consider că plecarea într-un alt stat, fie și pentru o perioadă scurtă de timp, înseamnă experiență și puncte noi de vedere.