Un subiect însiropat: împlinirea unui
vis. Cine mai crede în așa ceva în ziua de astăzi? Fetițele cu jurnale
despre iubire nefericită la 1* ani, bătrâni singuratici, oameni nebuni?
În primul rând, împlinirea viselor face
parte din domeniul fabulosului – un tărâm fantastic ce se numește Țara
tuturor posibilităților. Astfel, visul este deseori confundat cu un țel:
primul este o idée fixă și irealizabilă, al doilea este un concept care
poate fi văzut în toată splendoarea sa doar prin muncă asiduă și abia
după trecerea a câtorva zeci de ani buni.
În al doilea rând, ideea de vis a
spulberat multe vieți. Așteptările au devenit iluzii, iluziile
dezamăgiri și apoi a urmat moartea spiritului. Împlinirea visului e o
simplă metodă de eutanasiere a realității. Visând cu ochii deschiși
lumea devine alta, așteptările altele, oamenii alții și când vine clipa
reîntoarcerii pe pământ tot ce rămâne e doar regretful și o durere surdă
în interior. Și sunetul de gol în tâmple.
În concluzie, împlinirea visului e doar o
teorie. În realitate, aceasta fie se confundă cu împlinirea unui țel –
pentru care, de altfel, se muncește din greu, se accept realitatea și se
luptă. Visul, în schimb, e doar o umbră care bucură într-o amiază
fierbinte de iulie și devine o mantie de durere și melancolie odată cu
apusul soarelui…
Minunate esee. Bravo! Succese mari în continuare. Vise împlinite!!!
ReplyDeleteMulțumesc! Un an nou plin de împliniri!
Delete