În ce masură căminul poate sau nu poate garanta echilibrul interior al unui individ?

Căminul reprezintă un element vital pentru formarea unui individ. De la naștere până la plecarea din casa părintească și după, omul are tendința să-și amintească despre multe lucruri din trecut și să compare perspectiva sa cu cea a altor oameni.

În primul rând, căminul influențează echilibrul interior al individului din momentul în care acesta începe să înțeleagă ce se întâmplă în jur. O casă fericită, unde membrii familiei se înțeleg și învață lucruri împreună, va influența pozitiv un individ. Acesta, cel mai probabil, va avea tendința să-și caute un partener de viață ce împărtășește aceleași valori pe care le-au împărtășit părinții sau frații săi.

În al doilea rând, deși căminul este locul cel mai drag până în momentul în care copilul devine adult, echilibrul interior al individului odată ce acesta începe să-și creeze propriul cămin nu este garantat. Mereu există elementul de imprevizibil și chiar dacă aparent lucrurile merg bine și în direcția preferată, tot timpul poate să apară ceva ce te zdruncină - ceva ce nu vine neapărat din interior sau din partea oamenilor dragi. Echilibrul interior, deși deseori este susținut de anturaj și de familie, nu este sută la sută controlabil sau dependent de cămin.

În concluzie, căminul poate sau nu poate garanta echilibrul interior al unui individ. Pe de o parte, poate menține sau potența fericirea și starea de bine al omului, dar pe de altă parte nu poate garanta stabilitatea acestui sentiment în timp sau în situații critice.

Despre bunătate

Bunătatea este o trăsătură mai rar întâlnită astăzi sau, cel puțin, nu peste tot. Fie că este vorba despre bunătatea arătată față de oameni, față de natură sau față de sine însuși, aceasta rămâne a fi o parte din ființa umană, chiar dacă se găsește în proporții diferite în funcție de individ.

În primul rând, bunătatea ne ajută să creăm legături cu cei din jur. Un gest de bunătate este și o poartă spre sufletul unui om. Desigur, nu de fiecare dată bunătatea este răsplătită pe măsură - oamenii sunt deseori egoiști și uită repede binele făcut cândva, ba mai și profită de acesta.

În al doilea rând, bunătatea poate fi și o metodă de apreciere față de propria persoană. Unii oameni simt nevoia să facă bine, pentru a se simți și ei mai bine. Acțiunile de caritate, mai ales, sunt o formă de a obține o imagine mai bună asupra propriei persoane, dar și de a ajuta pe cineva care are nevoie de acest ajutor.

În concluzie, bunătatea este o trăsătură care chiar dacă nu este manifestată prea des de unii oameni, există și face parte din firea umană. Aceasta ne ajtă să ne apropiem de comunitate și să ne apreciem mai mult pe noi înșine.

Pentru ce învățăm?

Una dintre cele mai dificile întrebări pentru un elev sau student este cea din titlu, pentru ce învățăm? Pentru note? Pentru a fi apreciați de părinți sau prieteni? Pentru a fi invidiați de alții? Sau pentru noi înșine? Învățatul înseamnă evoluție și cunoaștere. Iar motivele sunt multe și diferite.

În primul rând, învățăm pentru că așa este firea umană. Învățatul nu se rezumă la tema de română sau setul de exerciții pentru bac. Este un proces continuu, pe care individul îl îmbrățișează de la naștere: primul cuvânt, primul pas, prima părere proprie.

În al doilea rând, învățatul înseamnă socializare. Oamenii de mici sunt învățați că trebuie să facă parte dintr-un grup social, iar motivul care unește douăzeci de oameni mici sau mari într-o sală de clasă este învățatul. O cerință comună dată de învățător sau profesor obligă oarecum ca participanții la o activitate să interacționeze unul cu celălalt, iar învățatul împreună s-a adeverit a fi o metodă eficientă, pe care mulți oameni o aplică indiferent de vârstă sau ce trebuie învățat - o temă la istorie, o limbă străină, un proiect la birou.

În concluzie, învățăm pentru noi înșine. Pe de o parte, pentru că asta știm să facem, ca specie și pe de altă parte, pentru că acest scop comun ne unește cu alți oameni, ceea ce ajută la crearea unor relații sociale importante pentru orice individ.

Efectele pe care procesul occidentalizării le-a avut asupra societății românești

Occidentalizarea a fost un proces care încet-încet și-a pus amprenta asupra vieții românilor. Fie că este vorba de idei, concepții sau legi ce apar din ce în ce mai mult și mai des în România, acestea influențează în mare măsură societatea.

În primul rând, occidentalizarea înseamnă progres și libertate de exprimare. Societatea românească a resimțit asupra sa efectul acestui curent prin apariția a numeroase publicații cu un conținut necenzurat, dar și prin înființarea a numeroase organizații care militează pentru cauze ce în trecut nu erau discutate sau chiar interzise. Astăzi, oricine poate avea o opinie.

În al doilea rând, occidentalizarea are și o parte întunecată, aceasta fiind accesul liber la informație, deseori aceasta - informația - fiind percepută eronat de către cei ce nu au un cuvânt de spus într-un domeniu  sau este aplicată greșit.

În concluzie, occidentalizarea, pe lângă libertatea de exprimare și dreptul la informare, a adus societății noastre și posibilitatea de a munci în domenii puțin cunoscute sau de a implementa lucruri ce în trecut nu erau discutate, dar în prezent pot avea un impact major asupra dezvoltării unei țări. 

Despre creșterea, alegerile și schimbările pe care le poate face un individ

De când omul face primii pași (și chiar mai devreme), viața se așterne în fața lui sub forma unui drum, care poate lua numeroase întorsături. Pe ce drum va merge, ce alegere va face și cum aceasta îi va schimba viața, ține doar de el.

În primul rând, ideea de cresc, aleg și schimb înseamnă seriozitate față de propriile decizii și acțiuni. Fie că schimbarea este foarte mică - de exemplu, o cămașă albă și nu una neagră purtată la un interviu - aceasta poate influența o zi, un eveniment sau pur și simplu, dispoziția pentru moment. Firea umană își dorește o schimbare de fiecare dată când ceva nu merge așa cum ar trebui să meargă, de aceea asumarea alegerilor pe care le face un individ este un lucru important.

În al doilea rând, creșterea unui om, indiferent dacă este vorba de viața profesională, cunoștințe în anumite domenii, avansarea la locul de muncă sau realizarea că o relație, fie de prietenie sau amoroasă nu merge bine, înseamnă maturitate. Maturitatea nu vine neapărat odată cu vârsta, ci cu experiența în viață, care reiese din alegerile făcute mai devreme sau mai târziu și schimbările care au loc drept urmare a acestor alegeri.

În concluzie, creșterea, alegerile și schimbările pe care le face un individ îl definesc ca persoană. Pe de o parte, îl duc în punctul în care vrea să fie - sau cât mai aproape de acesta iar de altă parte, îl maturizează și-l pregătesc pentru a fi o entitate valoroasă în societate.

Pot sărbătorile să influențeze ritmul cotidian sau nocturn într-o comunitate?

Sărbătorile sunt așteptate cu nerăbdare de toată lumea, mai ales cele de iarnă. Copiii sunt cei care se bucură cel mai mult, dar asta nu înseamnă că adulții nu simt magia acestor zile. Fie că este vorba de Crăciun, Paște sau alte sărbători (nu neapărat religioase), ritmul de viață suferă modificări.

În primul rând, sărbătorile înseamnă zile libere, chiar și în timpul săptămânii, rezultatul fiind că la locul de muncă se întâmplă anumite schimbări. Programul poate fi prelungit sau scurtat, în funcție de angajator și de legislație, drept urmare, oamenii ies mai devreme sau mai târziu de la muncă decât de obicei și astfel li se modifică și programul pentru ziua respectivă.

În al doilea rând, sărbătorile înseamnă o perioadă când multe lucruri sunt date peste cap: programul magazinelor este modificat, oamenii merg la cumpărături la ore la care nu sunt obișnuiți să o facă. În ceea ce privește programul nocturn, acesta devine brusc viabil: ce copil nu stă până noaptea târziu în așteptarea moșului? Ce adolescenți nu se culcă mai târziu atunci când a doua zi au liber?

În concluzie, sărbătorile modifică ritmul cotidian și nocturn al unei comunități prin schimbarea programului de muncă și  celui personal.