Consider că fericirea este aspirația supremă a oricărui individ.
Indiferent de religie, orientare sexuală, țel în viață sau mod de a
gândi, omul va aspira la fericire și va încerca să o capete prin orice
mijloace.
În primul rând, fericirea presupune multă muncă. Dacă vrei să devii
medic, înveți anatomie la greu, cauți o facultate bună, cu perspectivă
de a te angaja la instituția pe care ți-o dorești. Dacă aspiri să devii o
mamă minunată, alegi cu grijă omul de care-ți vei lega viața, înveți
din greșelile altora în ceea ce privește educarea unui copil, faci și
niște cursuri de psihologie. Dacă vrei să devii politician, înveți să
minți și să calci peste corpuri și idealuri umane. Fericirea fără
determinare e doar o iluzie.
În al doilea rând, fericirea este și o chestier de noroc. Oricât de
mult n-ai munci pentru a o obține, ar putea apărea ceva ce să îți
zdruncine toată munca sau invers, să te ducă la un alt nivel sau direct
la țintă, fără să depui prea mult efort. Astfel, un om de știință ce
descoperă un nou mod efficient de tratare a unei boli până atunci
incurabile poate să-și piardă fericirea în neacceptarea de către
medicină a metodei sale de tratament. Pe de altă parte, o nefericită
fără viitor își poate găsi binevoitorul într-o călătorie cu trenul sau
un număr greșit de telefon.
Totuși, mulți oameni habar nu au ce i-ar putea face fericiți. Unii
aspiră spre fericire fără să o cunoască, alții o obțin dar realizează
prea târziu că, de fapt, lucrul acela minor era fericirea lor. O altă
categorie se simt bine doar pierzând fericirea, și anume îți regăsesc
liniștea și împăcarea cu ”soarta” în deplângerea fericirii pierdute.
În concluzie, fericirea constă din muncă și noroc, dar și din
capacitatea de a recunoaște, printre multe alte lucruri, acel lucru ce
poate transforma o viață de om într-un vis real. Totuși, nu trebuie
neglijată și perioada de după găsire a fericirii: dacă se depune tot
efortul ca acest sentiment să se păstreze, fericirea va dăinui în
sufletul omului mult timp, poate și o viață întreagă; dacă este obținută
și apoi neglijată, fericirea se poate transforma într-o banalitate sau
dispărea cu totul, lăsând un loc pustiu în suflet.
No comments:
Post a Comment