Deseori combătută și falsificată, dreptatea rămâne a fi una dintre 
bazele morale a unei persoane. Astfel, dreptatea apare ca salvatorul 
suprem pentru cei ce o caută și ca cel mai temut călău pentru cei ce se 
ascund de ea.
În primul rând, cum zice un proverb rusesc, ” fiecare are propriul său 
adevăr”; dacă pentru cineva dreptatea, deci adevărul înseamnă un anumit 
set de idei și acțiuni, pentru altul dreptatea e cu totul altfel. 
Perceperea dreptății diferă de la individ la individ, influiențată de 
anumiți factori precum educația, religia, înclinațiile spre anumite 
lucruri, anturajul, felul de a gândi și emoțiile.
În al doilea rând, dreptatea nu este tot timpul dreaptă. Deseori este
 fie combătută, fie falsificată, fie transformată în nedreptate. Acest 
lucru se datorează oamenirii, în special dorinței de a evita o eventuală
 pedeapsă pentru dreptate sau pentru a face pe altcineva nefericit 
alterând realitatea. Astfel, în lume există atâtea nedreptăți încât 
mulți oameni își pierd curajul și motivația de a afla ceva; totuși, 
există și cei care continuă să lupte, să îndure orice și să ajungă, până
 la urmă, la descoperirea dreptății.
Din punctul meu de vedere, în orice situație ”nedreaptă” există și 
dreptate, deoarece dreptatea nu poate fi pură niciodată. Chiar dacă 
aparent nedreptatea e făcută intenționat, fără motiv, există totuși o 
fărâmă de vină a celuia care pledează nevinovat și supărat că ”nu se 
face dreptate”.
În concluzie, dreptatea este un element necesar în viața omului. 
Totuși, acesta nu știe să lupte pentru ea, deseori căzând pradă 
disperării, încercând să o falsifice, să o inventeze sau altereze doar 
pentru a-i servi drept scut împotriva urmărilor acțiunilor sale.

 
 
foarte expresiv , mersii mult
ReplyDeleteCu plăcere :)
DeleteLike!!
ReplyDeleteCe frumos 💖 !
ReplyDeleteThank you dear <3
Delete