Din cele mai vechi timpuri, omului i-a plăcut muzica. O naștere era sărbătorită, printre altele, cu muzică; o înmormântare are și ea o linie melodică. Când e trist, când e vesel, când e într-un impas sau când vrea să se relaxeze, omul ascultă melodii. În special tinerii, pentru care muzica joacă un rol important în ceea ce privește găsirea propriei identități.
În primul rând, muzica este un loc de regăsire și de izolare. Odată ce căștile sunt puse în urechi și butonul de play pornit, adolescentul se pierde (sau regăsește) într-o lume ce-i aparține doar lui, o lume unde poate să facă ce vrea, unde se poate manifesta cum vrea el, o lume unde sentimentele ascunse ies la suprafață și sunt adevărate, așa cum cei din jur cel mai des nu le pot vedea.
În al doilea rând, muzica nu este doar un loc de izolare, ci și de exprimare. În perioada adolescenței foarte multe lucruri sunt confuze, sentimentele sunt multe și năvalnice, cuvintele puține, dar parcă se cer singure să fie așternute pe hârtie. Uneori, au tendința să ajungă până la vocea adolescentului, iar din această luptă rezultă un cântec. În adolescență întâlnești acei băieți cu chitara, care învață câteva melodii pentru a se da șmecheri pe lângă fete. Tot în adolescență întâlnești fetele care vor să meargă pe urmele unei cântărețe celebre. Multe trupe s-au format pe când membrii acstora erau adolescenți.
Ideea este că muzica a fost, este și va fi un element etern, care își poate schimba curentul în timp, semnificația emoțională pentru individ, dar nu și intensitatea. O melodie este locul de izolare a unui adolescent, dar în același timp, este și o formă de exprimare, mai mult sau mai puțin verbală, dar indiscutabil, relevantă pentru acea clipă.
No comments:
Post a Comment